Archives for posts with tag: Isarescu

Au trecut 5 luni de când explozia cursului de schimb leu-franc a scos, încă o dată, la iveală faptul că sistemul bancar a lansat pe piaţă un produs toxic din dorinţa de a acumula profit maxim de pe urma cetăţenilor, în ciuda riscurilor pe care acest produs le presupunea. Deşi riscurile au fost cunoscute de către instituţiile bancare şi BNR, deşi sunt vinovate de dezinformarea în masă a clienţilor, băncile sunt în continuare protejate de asumarea oricărei responsabilităţi, timp în care client, îi suportă toate costurile lăcomiei sistemului bancar: dobânzi majorate, rate dublate de evoluţia agresivă a cursului valutar, comisioane abuzive de risc valutar sau de administrare’, notează organizatorii protestului, într-un comunicat de presă.

Chestia asta seamăna foarte bine cu ‘eu sunt mic, nu știu nimic, tata-n pod belește oaia!’

Organizatorii protestului vor să ne convingă de „inocența” celor care s-au „aruncat” la oferta, aparent irezistibilă, făcută de bănci – cărora li se reproșează „dezinformarea în masă a clienților”.

În realitate problema e ușor mai nuanțată.

În primul rând Isărescu a repetat până la saturație „luați credite în moneda în care aveți veniturile!”
Unii clienți au ales să le ia în franci elvețieni.

Aceștia pot fi împărțiți în două categorii.
Unii știau bine ce fac. Creditele în CHF erau oferite la o dobândă mult mai mică decât cele în Eur. Dacă respectivul client negocia un comision suficient de mic pentru restituirea anticipată și avea grijă să nu plătească comisioane enorme de administrare și de acordare a creditului afacerea ar fi putut fi una benefică pentru ambele părți.
A doua categorie a fost reprezentată mai ales de clienți relativ naivi și/sau lacomi. Voiau să ia un credit mai mare decât le-ar fi permite veniturile – ratele ieșeau prea mari dacă creditul ar fi fost exprimat în Eur iar dobânzile la lei erau enorme – așă că au acceptat ofertele făcute băncile care nu s-au gândit ce se vor face dacă rata de schimb va crește atât de mult în defavoarea clienților încât aceștia nu vor mai putea să plătească.
Și pentru că tot i-au prins la cotitură și au văzut cât de „disperați” erau clienții lor să-și cumpere „casele visurilor lor” atunci i-au împovărat și cu o droaie de comisioane enorme. Din nou, fără să se gândească deloc la „nu omorî găina cu oua de aur”!

Ce nu prea iau în calcul „analiștii” fenomenului – sau cel puțin nu prea vorbesc despre asta – este ce se întâmplă dacă cineva are un credit cu garanție imobiliară și nu mai poate plăti.
În America banca îți ia casa, o vinde, își oprește câți bani are de luat de la tine, îți dă restul – dacă mai rămâne ceva, și „la revedere”. Iar dacă între timp valoarea caselor a scăzut foarte mult și banca nu-și poate acoperi paguba… ghinion. Clientul nu mai are nici o treabă cu chestia asta.
La noi situația e alta. Dacă banca nu își acoperă ce are de luat prin executarea garanției atunci se întoarce înapoi la client și continua să îi ceară restul de bani.
Exact această situație a indus în conducătorii băncilor sentimentul de siguranță că lor nu li se poate întâmpla nimic. O dată semnat contractul clientul nu mai are scăpare. Acesta este și motivul pentru care băncilor le este groază de ideea introducerii conceptului de faliment personal.

Pe de altă parte și solicitările celor care nu mai pot efectiv răsufla de sub povara ratelor sunt cel puțin excesive. Dorința lor ca statul să legifereze conversia forțată la un curs ales de legiuitor – în favoarea clienților, bineînțeles – este contrară celor mai elementare precepte ale pieței libere… Dacă nu te-ai gândit bine înainte de a intra într-un contract n-ai decât să tragi consecințele…

OK, și atunci?

În orice piață funcțională există regula negocierii. Când apare o problemă care pune în pericol continuarea colaborării părțile caută să renegocieze clauzele înțelegerii iar arbitrul pieței, de obicei statul, are grijă ca situația să nu intre în blocaj.
În momentul de față este clar ca o mare parte dintre clienți sunt de-a dreptul disperați și că mare parte dintre bănci încă nu au înțeles gravitatea fenomenului. Sau că nu le pasă.

Și ce ar putea face statul? Mai ales după ce am sugerat ca a legifera conversia forțată este contrar preceptelor pieței libere.

Ei bine, ar putea legifera altceva.
Orice contract de bun simț presupune împărțirea atât a riscurilor cât și a beneficiilor. Dacă acest lucru nu se întâmplă atunci putem bănui partea care se bucură doar de beneficii fără a-și fi asumat și o parte din riscuri că a făcut abuz de puterea sa sau că a avut parte de „informații privilegiate”. Ori exact asta este treaba statului, să se asigure că cei puternici nu abuzează de forța lor în detrimentul oamenilor de pe stradă. Așa se justifică, de altfel, și intervenția justiției în cazul comisioanelor considerate a fi fost abuzive.
Făcand analiza risc/beneficii constatăm că clienții și-au asumat, implicit sau explicit, volatilitatea cursului valutar, a ratelor dobânzilor cât și volatilitatea prețurilor de pe piața imobiliară în timp ce băncile doar pe primele două.
Cu toate că băncile își trimit experții evaluatori înainte de a acorda orice credit cu garanții imobiliare și apoi aplică niște corecții zdravene asupra „valorii de piață” înainte de a accepta un imobil ca garanție pentru un credit ele nu își asumă nici o responsabilitate în această privință. Clientul n-are decât să plătească cât s-a angajat cu toate că obiectul în sine n-ar mai merita să fie scos de sub gaj pe când banca nu-și asumă în nici un fel posibilitatea ca obiectul acceptat ca garanție să fi suferit o depreciere în timp.

Ei bine exact aici ar putea interveni legiuitorul.
Ideea falimentului personal e bună dar s-ar putea să fie prea devreme pentru România zilelor noastre.
În schimb ar putea fi introdusă regula că băncile nu mai pot urmări debitorii pentru sumele rămase restante după executarea și valorificarea garanțiilor imobiliare.

Să vezi atunci flexibilitate din partea băncilor în privința renegocierii condițiilor creditului dar și grija lor atunci când vine vorba despre valorificarea cât mai buna a imobilelor preluate de la datornici.

Advertisements

Luni seara se discuta de zor la ‘Jocuri de Putere’ despre noul consiliu de administratie al BNR.

Cum ii sade bine unei emisiuni de televiziune erau prezenti oameni cu diverse pareri asa ca atmosfera era destul de dinamica.

Se degaja totusi si un oarecare consens, nu neaparat in legatura cu subiectul in sine ci cu privire la faptul ca ‘in toamna PSD va pierde majoritatea si de aceea isi pun acum, cat mai au posibilitatea,  oameni in posturi cheie’.
N-am urmarit emisiunea de la inceput asa ca nu stiu pe ce se bazeaza aceasta asertiune dar stiu ca un calcul electoral simplu, pe care l-am si facut imediat dupa europarlamentare, arata ca dreapta ar putea castiga alegerile prezidentiale.

“Ideea e ca PSD-ul (si aliatii sai) va avea mult de munca sa scoata mai multi oameni la vot decat a scos acum. Cam asta e, asta au putut, asta au scos. (2093234 voturi) De unde si invitatia facuta PNL-ului de a reveni in USL. Si sa nu uitam ca erodarea partidului aflat la guvernare’ va produce in continuare efecte. Asta inseamna ca PSD-ul nu-si va putea permite inventarea vre-unui nou impozit sau altceva de genul asta, cel putin pana dupa prezidentiale.

Pe dreapta situatia e si mai incurcata. Aici se poate conta cu adevarat doar pe cele 10% ale PDL-ului. Problema care se pune e ‘vor putea anticomunistii furiosi sa treaca peste alianta pe care a facut-o PNL-ul cu PSD-ul pentru a-l debarca pe Basescu?’ Altfel o dreapta ‘scarbita’ nu va avea nici o sansa in fata nucleului dur al PSD-ului care va iesi disciplinat la vot.
Miscarea inspirata a lui Antonescu de a se muta la PPE va lua probabil apa ‘germana’ de la moara lui Basescu ceea ce ar trebui sa atenueze semnificativ lupta fratricida din aceasta zona a esichierului politic.” (“Da’ noi cu cine am votat?”)

‘Ar putea castiga alegerile prezidentiale’, intr-adevar, dar cu o conditie!

Sa gaseasca un candidat credibil!

Ori pana acum si-au tot dat cu stangu’- in – dreptu’…

Da, stiu, asta e caracteristica liberalismului, libertatea de idei si exprimarea lor cu aplomb – iar ambele partide ‘mari’ ce se revendica a fi de dreapta au acest termen cheie in numele lor cu toate ca acum s-au mutat cu arme si bagaje la ‘populari’ – numai ca desi ‘exagerare humanum est’ ‘perseverare’ tot ‘diabolicum’ a ramas.
Pe vremea cand era candidat Antonescu cel mai mare dusman al sau era tot un om de dreapta. Basescu, bineinteles. Si dusmania asta nu a  inceput o data cu constituirea USL-ului – si atunci ar fi fost explicabila. La fel de inacceptabila – ma refer aici la modul in care aceasta dusmanie s-a manifestat prin acte politice, dar macar explicabila. Sa ne aducem bine aminte ca USL a fost infiintat tocmai pentru ca Basescu sa fie debarcat de la putere – deci dusmania acerba intre PNL si PDL a precedat si motivat crearea USL-ului si nu invers. Si sa ne mai reamintim ca USL a inceput sa scartie din momentul in care referendumul pentru demiterea lui Basescu a fost ratat, adica atunci cand guvernul Ponta a cedat presiunilor facute de Merkel.
Ce s-ar fi intamplat daca o tineau inainte si daca rezultatul referendumului ar fi fost validat in Parlament? Antonescu ar fi fost deja presedinte de vreo doi ani? Da, e o speculatie…sa revenim…
Acum, dupa retragerea lui Antonescu, e o adevarata forfota. Din fiecare parte sunt impinsi in fata candidati mai vechi si mai noi, care mai de care cu mai putine sanse reale de a fi votati.

Ce-ar fi insa daca ne-ar veni mintea la cap si am gasi o personalitate, o adevarata personalitate, pe care sa o propulsam ‘in fata’?
Si poate chiar ar fi mai bine sa nu fi fost direct implicata in mediul politic? Oricum o data aleasa persoana respectiva va trebui sa renunte la orice afiliere politica asa ca n-ar fi mai bine sa nu datoreze, de la inceput – politic, bineinteles, nimic nimanui?

Nu are ‘aparat politic’? O candidatura la presedentie e altceva decat una la europarlamentare, ce a facut Mircea Diaconu nu se poate repeta in cazul asta?

Pai parca vorbeam despre ‘mintea cea de pe urma’… asta implica ca le va veni mintea la cap tuturor celor cu simpatii de dreapta, inclusiv membrilor de partid.
Ne-am putea da seama ca acest lucru e pe cale sa se intample tocmai daca discutand intre noi vom identifica o astfel de personalitate, o vom propune publicului larg si o vom sustine eficient.
Adica vom merge sa ‘lipim afise’ din convingere si nu pentru a fi rasplatiti dupa alegeri. Vom accepta sa facem parte din comisii electorale de circumscriptie din simt civic si nu pentru orice alte motive. Iar aparatele de partid; cele de dreapta, bineinteles, pot participa si ele foarte bine la acest efort colectiv.

Pana la urma este vorba despre viata noastra, nu a altora.

PS. Sa fie asta motivul pentru care Isarescu a fost numit din nou Guvernator al Bancii Nationale?
Ar fi un candidat extrem de credibil…
Da, probabil ca i-ar placea sa fie la carma Bancii Nationale atunci cand Romania va intra cu panzele sus in Uniunea Bancara Europeana si in spatiul Euro dar ar putea prezida acest proces si de la Cotroceni, de pe ‘duneta’. Nu trebuie sa faca acest lucru neaparat de la ‘timona’.

Duneta: puntea de comanda a vaselor cu panze.
A guverna un vas: A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei.

 

 

Blogul asta nu se vrea a fi inca un Gica Contra ci doar un punct de vedere alternativ.

Am o parere buna despre Isarescu, nu l-am auzit pana acum sa ‘dea cu cu oistea in gard’. Si in aceasta luare de pozitie pune degetul pe rana:

“Colegii mei bancherii- unii se afla chiar in aceasta sala, accepta ca garantii de la vinaria mea doar cisternele de vin….”Ce face banca cu cisternele? Le taie, le scoate precum cu furnalele Bancorexului de la sfarsitul anilor ’90? Daca il intrebi pe cel de jos, nu pe cel de sus, adica nu pe presedinte, pe director, zice normele Bancii Nationale. Ma duc la domnul Cinteza (Nicolae Cinteza – seful Directiei de Supraveghere din BNR n.r.) si intreb daca au facut astfel de norme. Nu domnule, ei si le fac, noi doar le validam. Asa se invarte problema si la mijloc nu este decat o lipsa de incredere. Capitalul firmei la care sunt si eu actionar este de vreo doua ori mai mare decat maximul creditului circulant pe care pot sa il iau, considerand ca acel capital nu conteaza. Cisternele sunt cea mai putin importanta parte din unitatea de productie, nu pamantul, chiar daca via este noua, nici capacitate productiva, nici cash flow, nici business, numai o garantie reala relativ dubioasa’, a precizat seful BNR.

Nu pot totusi sa nu admir si absoluta sa candoare: “Ma duc la domnul Cinteza si intreb daca au facut astfel de norme. Nu domnule, ei si le fac, noi doar le validam.” Sa nu fi cunoscut, pana acum cel putin, Guvernatorul Isarescu mecanismul prin care se adopta “normele Bancii Nationale”? Sa fi fost doar o figura de stil?

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-15248518-isarescu-colegii-mei-bancherii-unii-afla-chiar-aceasta-sala-accepta-garantii-vinaria-mea-doar-cisternele-vin-nu-vinul-imbuteliat-care-cica-dispare.htm

http://www.economica.net/isarescu–iti-cade-o-banca-mare–se-prabuseste-o-economie–deponentii-mari-sa-plateasca_57666.html

In principiu are dreptate. Orice depozit mai mare decit cele garantate este o investitie si nu ‘bani albi pentru zile negre’. Cu atit mai mult daca este facut la o banca care ofera dobanzi semnificativ mai mari decit restul pietei (Oricum asta e semn clar ca banca respectiva are nevoie disperatata de fonduri dar asta e deja alta poveste). Iar daca este investitie trebuie tratata ca atare si riscurile asumate de investitor. Ce, daca ma apuc sa cumpar actiuni la bursa imi garanteaza statul ceva? Si care e diferenta intre a alege companii de pe bursa sau banci de pe strada mare? Nu tot investitorul poarta responsibilitatea finala a actelor sale?
Pe de alta parte de ce oare au fost lasate bancile sa devina atit de mari incit sa existe unele atat de mari incit caderea uneia dintre ele sa puna in pericol o intreaga economie? Ba chiar atit de mari incit sa poata santaja o inreaga tara? (Codul de procedura civila nu poate intra o data in vigoare pentru ca bancilor le este frica ca vor trebui sa dea inapoi nu stiu ce comisioane incluse abuziv in contractele de creditare)

%d bloggers like this: