Archives for posts with tag: Ceausescu

hot sau prost

Corupție există în toată lumea asta și la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cârnat. Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic”, a mai spus Țiriac.

Încercând să înțeleg ceva din cuvintele lui, am ajuns la concluzia că singura ‘traducere’ plauzibilă ar fi că un hoț are mai multe șanse de a lăsa ceva moștenire urmașilor decât are un prost.

Analizând la rece, este evident ca are dreptate.

Să facem un pas mai departe.

Să presupunem ca avem o societate constituită doar din proști și din hoți.
Foarte repede întreaga avuție ar ajunge în posesia hoților iar proștii ar începe să moară efectiv de foame – prin definiție, hoților nu le pasă ce se întâmplă cu cei din jurul lor.
După care hoții vor fi nevoiți să se fure între ei – pentru că proștii se vor fi terminat iar hoții, tot prin definiție, nu se pricep să muncească.

Se pare că o societate constituită doar din proști și din hoți nu poate supraviețui prea multă vreme, nu-i așa?

De fapt, hoții și proștii suntem chiar noi.

Sau, mai exact, cei mai mulți dintre noi suntem atât hoți cât și proști în timp ce foarte puțini dintre noi sunt la cele doua extreme. Unii atât de proști încât stau prin azile iar alții au furat atât de mult încât stau prin pușcării. Iar faptul că mulți dintre cei din pușcării au reușit să ‘salveze’ o parte din pradă este cea mai bună dovadă că noi, aștia care producem mai mult decât furăm, suntem într-adevăr proști.

De ce spun că suntem și hoți?

Să nu-mi spuneți că nu ați adus niciodată acasă, de la ‘scârbici’, măcar un top de hârtie. Sau o cutie cu agrafe de birou. „Nu avea ăla mic pe ce să scrie și era închis la librărie”. Sau, cei care aveți firme, că nu ați trecut ‘la cheltuieli’ măcar un rezervor de benzină sau o masă cu prietenii.

Explicații există cu duiumul. Explicații și nu ‘scuze’.

Pentru ca membrii unei populații să dezvolte atât de mult respect reciproc încât să nu mai fure unul de la altul (adică să nu mai încerce să se fraierească unul pe celălalt) este nevoie ca acea populație să petreacă o suficient de lungă perioadă de timp în condiții de relativă stabilitate socială. Adică este nevoie ca lucrurile să se ‘așeze’.

Ceea ce nu s-a prea întâmplat în spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic. Adică mai ales în exteriorul arcului Carpatic.
Nu este deloc întâmplător că la câmpie ‘moravurile’ sunt mult mai ‘laxe’ decât dincolo de Carpați sau decât în depresiunile dintre munți – acolo unde cooperativizarea agriculturii nu a ‘desăvârșit’ procesul început de Mihai prin legarea țăranilor de glie iar apoi ‘continuat’ de fanarioți și de arendași.
Idea este că Ardealul, în întregimea lui, a avut parte de o evoluție mai mult sau mai puțin echivalentă ce cea a Europei Centrale iar populația din depresiunile montane a fost ‘constrânsă’ de geografie să coopereze pe când cei de la câmpie au fost, efectiv, în bataia vântului.
Ardelenii au avut la dispoziție, la fel ca restul Europei, întreg Evul Mediu pentru a se maturiza din punct de vedere social astfel încât au putut intra în capitalism ‘cu lecțiile făcute’. Nu atât de bine făcute precum vecinii noștri din vestul Europei – cu cât înaintăm spre Atlantic cu atât populațiile au avut parte de mai multă stabilitate, istorică și socială, dar în orice caz mult mai pregătiți decât țăranii din Muntenia și din Moldova.

Iar capitalismul, pentru a funcționa, are nevoie, în primul rând, de respect. Fiind despre ducerea la bună îndeplinire a unor contracte, capitalismul pleacă de la premiza că părțile contractante chiar intenționeză, cu bună credință, să facă ce au promis.
Adică ceea ce se întâmplă, firesc, între membrii unei populații mature din punct de vedere social. Care a stat suficient de mult ‘împreună’ încât să aibe timp să îi scoată pe ‘hoți’ la periferia vieții sociale.

Exact contrariul a ceea ce s-a întâmplat ‘la câmpie’ în Moldova și în Muntenia. Acolo unde mai întăi s-au perindat nenumarate valuri de popoare migratoare iar apoi istoria s-a comprimat brusc. Dacă în vestul Europei evoluția sociala a trecut prin faza cavalerismului – atunci când regele era doar primul dintre egali, iar abia apoi a ajuns – și asta doar în anumite locuri, la absolutismul monarhic, în Câmpia Romană am avut de-a face, de la inceput, cu un ‘absolutism avant la lettre’. Ștefan însuși era descris ca ‘aprig la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat’. Iar Vlad a ajuns să fie numit ‘Dracul’. Ce vreți mai absolut de-atât?
În situația asta ‘supușii’, care nu aveau alt exemplu la îndemână, s-au comportat ‘în oglindă’. Boierii îi oprimau pe țărani și complotau împotriva domnitorilor iar țăranii îi furau pe boieri și se fraiereau între ei. Lucrurile s-au agravat și mai tare, evident, după ce Mihai a introdus iobagia și după ce Înalta Poartă – devenită putere suzerana, a început să plece urechea la pârile boierilor. De unde să se mai nască vre-un respect reciproc între cei care trebuiau să supraviețuiască în condițiile astea?
Lucrurile nu s-au schimbat prea tare nici măcar în a doua jumatate a secolului XIX, după abolirea iobagiei și după dezrobirea țiganilor. Apariția arendașilor – care îi furau atât pe boieri cât și pe țărani, a anulat progresul făcut prin dezlegarea țăranilor de glie. Aceștia au continuat să fure pentru a supraviețui, clasa avută nu a reușit să dezvolte un cult al contractului iar amandouă categoriile sociale au continuat să considere statul ca pe ceva impus din ‘exteriorul’ firescului. Cu atat mai mult cu cât până la Războiul de Independență chiar așa era iar după ce a fost adus Carol I a durat o vreme până când dinastia a fost ‘asimilată’. Să adăugăm la acest tablou întârzierea dezvoltării îndustriale – muncitorii calificați tind să se respecte între ei, și imaginea începe să capete contur.
Lucrurile au fost ‘desăvârșite’ de impunerea comunismului de către sovietici.
A fost adus din afară iar asta a contribuit la sentimentul că statul este ceva exterior societății. Adică atunci când ai o problemă cu ‘vecinul’ o rezolvi cum poți, de unul singur, fără să-ți treacă prin cap să apelezi la lege sau să te raportezi la oarecari drepturi. De unde și obiceiul de a da ‘șpagă’. Precum și vestilele zicale „hoțul neprins, negustor cinstit” și „legea e o barieră pe sub care trec câinii, pe care o sar caii și în dreptul căreia se opresc boii”.
Numai că lucrurile nu s-au oprit aici.
Prin introducerea ‘cooperativizării’ – nu doar a agriculturii,  comunismul a mai distrus o cale prin care oamenii ar fi putut să genereze respect mutual. Când proprietatea devine ‘a nimănui’ – să nu uităm că nimeni nu avea nici un fel de respect pentru stat – atunci lucrurile se duc rău la vale. Țăranii furau de la câmp pentru a supraviețui iar muncitorii luau din fabrici ce nu găseau prin magazinele golite de ineficiența sistemului centralizat de luare a deciziilor.

Pe vremea aia nu se putea vorbi despre proști și despre hoți ca fiind doua categorii distincte. Doar cei foarte proști, sau naivi, nu furau. Sau exagerau cu furatul și erau prinși…
Ceilalți, hoții de rând, eram doar atât de proști încât să ne resemnăm la gândul că lucrurile vor merge așa la nesfărșit. Și încă nu ne-am revenit după surpriza din ’89.

Pentru a înțelege ce se întâmplă acum trebuie să ne aducem aminte că nu s-au împlinit încă 30 de ani de la schimbarea de regim. Prea puțin timp pentru o schimbare atat de drastică de mentalitate.

Mai ales în condițiile în care o parte semnificativă din ‘pătura suprapusă’ ‘achiesează’ la ‘să nu mă întrebi cum am făcut primul milion’, îi preferă pe hoți și îi disprețuieste pe proști.
Sau vorbeste despre corupție doar atunci când le aduce aminte străinilor că o parte dintre ei s-au comportat aici altfel decât ni se spune de către guvernele lor că ar trebui să ne comportăm noi.

Numai că e o șmecherie cu bariera aia. Boii nu se opresc chiar de proști. Fiind mai încetuci – munca obosește, ce să-i faci, au avut timp să observe că mare parte dintre căinii care se strecoară pe dedesupt și dintre caii care sar pe deasupra sunt spulberați de trenul istoriei.

boii la bariera

Advertisements
zahar ulei

Zahar, Ulei

Cineva tocmai a pus clipul de mai sus pe Youtube.

Chestia asta imi aduce aminte de bancul ala cu ferma de porci.
Cica Ceasca, in vizita la o ferma de scroafe gestante, vede una deosebit de ‘umflata’ si, pentru ca asta-i era stilul, ‘rosteste’: ‘asta sigur face doisprezece purcei’.
Evident, toata asistenta isi noteaza scrupulos: ‘scroafa din ‘celula’ F19 trebuie sa fete macar 12 pui’.
Peste cateva zile ii vine sorocul.
Si, ce sa vezi, ies doar 2.
Ingrijitorul, ingrijorat – evident, raporteaza sefului de sectie: ‘A fatat. 4.’
Acesta, ingrijorat la randul lui, catre directorul fermei: ‘Tovarase director, avem o problema. Scroafa aia, stiti dumneavoastra care, a fatat. Doar 7!’.
Directorul fermei catre secretarul de partid pe judet: ‘Toarse secretar, avem o problema. Scroafa aia a facut doar 9 pui.’
Secretarul de partid catre ministrul agriculturii: ’10’.
Ministrul agriculturii catre secretarul cu agricultura din CC al PCR: ’11’.
La partid se aduna o celula de criza. ‘Ce dracu facem cu nebunu’? Daca ii spunem astuia ca scroafa aia despre care a spus el ca o sa fete 12 purcei a facut doar 11 o sa ne reproseze ca ne batem joc de el!’.
Ion Dinca, zis Teleaga, ia problema in mana si isi asuma responsabilitatea: ‘Las ca rezolv eu!’
Intra in cabinetul 1 si: ‘Tovarase Secretar General, permiteti sa raportez!’
‘Zi ba!’
‘In urma cu doua saptamani, in cursul vizitei de lucru pe care ati efectuat-o la ferma de scroafe gestante din judetul… ati prognosticat ca scroafa din celula F19 va da nastere la 12 purcei. Raportez cu mandrie patriotica ca a facut 13.’
‘Bine, foarte bine. Doi sa fie trimisi la export iar restul sa fie alocati pentru consumul intern.’

coruptia ucide

Every 25 years or so Romania startles the rest of the world.

In 1989 we had to pass through the bloodiest Revolution in the Eastern Block in order to get rid of the most unreasonable communist dictator in Europe, bar Stalin of course.
In 2015 we had to be awaken by a disastrous fire in a night club to oust a prime minister who is currently under investigation for alleged corruption.

What’s going on here?

Some history first.

For the last 2000 years the Carpathian mountains have been the first obstacle that had to be negotiated by the migratory peoples that came to Europe from the depth of Asia.
Since for the first 1000 years on the plains where now lie Northern Poland and Northern Germany there was nothing to be plundered while the Northern shores of the Sea of Marmara were harboring a very rich city – Byzantium – most of those tribes transformed the area between the Carpathians and the Black Sea into a sort of highway. That’s why whatever forms of political structures the local population – the proto-Romanians – were trying to set had very short lives. They usually were fleeting fiefdoms run by chieftains from the migratory tribes whose authority survived only till the next, and more powerful, tribe arrived in the region.
After the huge Russian plains have been somewhat stabilized by the establishment of the Crimean Khanate the situation became even more complicated. The area was a battle ground for Bulgarians, Turks, Tartars, Hungarians and later Austrians and Russians. Besides the constant political instability this situation included the fact that very seldom the people who were in charge with running the place had a strong connection with the people they were leading. If any at all.
This had very insidious consequences, the most important being a huge distrust of authority. The present days libertarians would argue that this is a good thing… Well, think again.

If the people do not, not at all that is, trust those who happen to be in power and those in power do not care at all about those under their patronage you have the ‘perfect’ set of circumstances for the onset of an all pervasive corruption.

During the last five centuries the Western Europe has slowly evolved from Feudalism – the rule of he who happened to be powerful enough, tamed by some traditions inspired by religion, to what is now known as ‘The Rule of Law’. Meanwhile, in the European provinces occupied by the Ottoman Empire people lived in an almost schizophrenic manner. They passionately hated their rulers – and did their best to cheat them when ever they could, while developing a very strong respect for traditions, the only thing that kept the people together.
By the way, this is also the explanation for what has happened in the former Yugoslavia, where strong ethnic and religious allegiances were played upon by callous political adventurers.

This constant distrust/disdain between the rulers/administration and the general public has only deepened during the Soviet imposed communist rule and produced a real chasm between these two social strata. And it’s exactly this divide that is the reason for which all dictatorial regimes fail abysmally, sooner or later.
A convincing explanation for this was provided, long ago, by Pareto: ‘whenever the circulation of the elites (social mobility) is hindered, the society where this is happening is in great danger’.
Another way of explaining the unfailing demise of any dictatorship is corruption. When ever the rulers do not care about anything else but their very short term interests and the ruled do their best to cheat the system the corruption becomes so pervasive as to clog the entire social mechanism.

If left to itself this cancer can lead to implosion. The Roman Empire, for instance, didn’t fell because it was mortally wounded by the barbarous migrant tribes. It had became so weak because of wide spread corruption as to allow the barbarians to provide him with the fatal blow… Just consider what Caligula used to do for fun… The Soviet Empire did almost the same thing.
Now that I’ve reached this point I’ll have to remind you that corruption does not always have to be about money but covers all instances when people misuse, intentionally, their power.

You see, people make mistakes.
There is no way of avoiding this.
And the main difference between a corrupt society and one which is more or less ‘normal’ is that in a normal society he who notices a mistake has at his disposal enough means to report that mistake to the relevant authorities while having a decent chance to survive the attempts of the ‘perpetrator’ to ‘cover his tracks’.

The fire that started the current uprising in Romania was nothing but the final straw that broke the camel’s back. People have witnessed, individually, so many instances of corruption that had become fed up with it. But each of them wasn’t quite sure about what the guy next door was going to say/do about it. Meanwhile the authorities were more a part of the problem than providing a solution.

When this tragedy struck a lot of people have finally understood that this has to stop. And took their grief to the street.

“Make your subjects fight one another and this will make it easier for you to rule over them”.

Robert Mugabe’s Zimbabwe election victory was a ‘masterclass in electoral fraud’

With banter and blankets, Zimbabweans make their choice.

Hunting in Harare: Zimbabwe’s elusive voters’ roll

The only problem with this is that ’empires’ tend to be remembered mostly by the loudness of the ‘bang’ they produced while crumbling:

How many of us remember when Rome was founded? The legend has it that its birthday was on the  21st of April 753 BC…Yet most of us remember it was a long list of marauding barbarians that conquered Colina Capitolina before the final touch-down was scored by Odoacer: 476

How many of you remember how Ceausescu rose to absolute power in 1965? Yet his demise made the first pages of most newspapers during the 1989 Christmas

%d bloggers like this: