Archives for posts with tag: Absenteism

absenteism la vot

Judecând după cifre – iar numărătoarea voturilor așa trebuie făcută, PSD-ul poate spune, cu mâna pe suflet, că a „câștigat alegerile”.

Castigat alegerile

Cum adică „a câștigat alegerile”?!?
E un fel de turneu? Cu premii? Adică cei care adună cele mai multe voturi au dreptul să ‘facă ploile’ până la alegerile următoare?

Cam așa se pare…

Și cum am ajuns aici?
Simplu.
61% dintre noi nici măcar nu s-au ostenit să se ducă până la secția de votare!

„Păi n-am avut cu cine vota! Toți sunt o apă si-un pământ!”

Și-atunci de ce n-ai candidat tu?
De ce nu te-ai înscris în vre-unul dintre multele partide care există deja, pe care să-ncerci – înpreună cu ceilalți membrii de bună credință, să-l aduci la liman?
De ce n-ai înființat un partid nou, dacă nici unul dintre cele deja existente nu ți se par reformabile?

Sau, in extremis, de nu te-ai dus măcar să-ți anulezi votul? Puneai o ștampilă în plus … și gata!

De scărbă? De neputință?

De lene?!?

Mai degrabă din naivitate… ai crezut că politicienii vor interpreta absența ta ca pe un fel de palmă morală… ?
Așa ar fi trebuit… într-adevăr… și așa ar fi interpretată absența ta în situația în care candidații ar fi încercat să obțină onoarea de a face ceva pentru ‘casa în care trăim cu toții’.
Se pare că nu este cazul…

Să revenim cu picioarele pe pământ. Aici, unde alegerile sunt văzute, cel puțin de către unii dintre candidați, ca fiind un fel de trofeu. O ‘poartă’ deschisă către ce-or fi visând ei că pot obține odată ajunși la putere…

În situația asta, trebuie să vedem cum văd ei absenteismul electoral, nu cum credem noi că ar trebui interpretat!

Nu de alta, ci pur și simplu pentru că mesajul transmis de către ‘cei care nu cuvântă’ i-a debusolat total pe ‘analiștii’ aflați în slujba puterii.

Atât ei cât și cei pe care îi consiliază – adică cei care consideră că au ‘câștigat’ alegerile, nu pot înțelege de ce iese lumea în stradă.
De ce iese ATÂTA lume în stradă!
Așa că se apucă de căutat vinovați…

Dragnea Tudose Soros

Acum o să mă-ntrebați de ce li s-a pus pata tocmai pe el… după ce „fundaţia Soros a fost condusă aproape tot timpul cât a existat de PSD-işti / USL-işti de frunte ca Alin Teodorescu sau Renate Weber (ceea ce în sine nu-i o problemă”…
Sărim de la una la alta… „SOROS, o „conspiraţie” de miliarde de dolari. PSD, filiera israeliană și niște coincidențe”…

Să revenim la uluirea produsă PSD-iștilor de numărul imens de oameni care au afluit pe stradă și de intensitatea manifestațiilor de protest.

‘Ce i-o fi apucat pe toți ăștia? Orice analiză rațională ne spune că dacă oamenilor ăstora le-ar fi păsat de soarta lor, ar fi ieșit la vot! Ar fi pus ștampila acolo pe cineva, măcar să scape de noi… Dacă n-au făcut-o… înseamnă că le convine… mai ales că le-am mărit salariul minim… le-am mărit și pensiile…economia duduie… sigur și-a băgat dracul coada în toată chestia asta…’

ianuarie-aprins-luminitele

 

„Nu înţeleg de ce nu vă place, de ce urâţi guvernarea PSD, pe Dragnea sau râdeţi de noul prim-ministru – Liviu Vasilica? Toţi sunt produsul deciziilor voastre şi a faptului că o duceţi bine, că aveţi un job şi un salariu relativ bun, că sunteţi corporatişti şi că nu vă confruntaţi acum cu o criză economică.”

Advertisements

goga tara minora

Citatul ăsta este scos de la naftalină de fiecare dată când cineva se supără pe sat… indiferent de cât de justificată o fi supărarea respectivului…

Partea proastă este că supărarea respectivă e prost direcționată.
Începând de la Goga!

„țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei”…

Și cum rămâne atunci cu ‘zidul de latinitate care a apărat Europa de invazia turcilor’?
Cu faptul că  Principatele Romane au reușit să se unească aproape împotriva celor care conduceau pe atunci Europa?
Cu ‘amănuntul’ că 260 000 de soldati ruși dotati cu 810 tunuri n-au fost suficienți în fața celor 160 000 de turci, cu doar 210 tunuri, mobilizați în Bulgaria să apere Marea Poartă în 1877? Așa că marele duce Nicolae, comandantul corpului expediționar rus, cere ajutorul armatei Române și plasează dispozitivul ruso-român care asedia Plevna sub comanda lui Carol I…

Am menționat aici doar fapte care erau deja istorie pe vremea când Goga își varsa năduful!

Care sunt argumentele care ar demonstra că „țara” ar fi căzut, și încă rușinos, la vre-un examen de capacitate „în fața Europei”?
Foarte mulți indivizi care se comportau precum niște arendași veroși constituiau prea mare parte din clasa politică? Atunci și acum? Și cu ce era vinovată „țara” pentru chestia asta? În condițiile în care, cel puțin pe vremea aia, nu se putea vorbi despre vreo democrație cât de cât funcțională?
Eminescu atrăsese deja atenția că răspunderea, în astfel de situații, cade pe umerii clasei superpuse…

Chiar prin destinul său – de-a dreptul tragic, Goga este un excelent exemplu de disfuncționalitate a respectivei clase politice.
A început prin a face pușcărie, în imperiul chezaro-crăiesc, pentru eforturile sale de a apăra drepturile românilor din Ardeal și a sfărșit prin a da România pe mână lui Carol al II – alt ‘exemplar de primă mână’…

…și se curăță de la coadă!”

Numai că pentru asta trebuie să ne vină mintea la cap.
Atât nouă, alegătorilor, cât și lor, oamenilor politici – cei care își arogă lor toate victoriile ‘noastre’ și ne reproșează nouă toate neisprăvirile, inclusiv ale lor.

vot si absenteism

 

De ce-ar fi bine să le vină și ‘lor’ mintea la cap?

Am început cu Goga, l-am menționat pe Eminescu – în calitate de sociolog !, și voi încheia cu Coșbuc.

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea rabda,
Când foamea ne va rascula,
Hristoși sa fiți, nu veți scapa
Nici în mormânt!”

Nu cred că vrea cineva să joace în filmul ăsta!
Atunci hai să ne vedem fiecare dintre noi de ce avem de făcut, „transparent” și ‘pe bune’, astfel încât lucrurile să intre odată în normal.

Și România în Europa.
Cu capul sus!

 

Ieri, intr-un context, a venit vorba despre ‘inteligenta laterala‘.
Contextul a ‘facut’ in asa fel incat discutia nu s-a referit la continutul notiunii ci la mecanismele prin care fiecare dintre noi pierdem din capacitatea de a gandi lateral pe masura ce suntem ‘imersati’ (mai mult sau mai putin fortat) intr-o anumita cultura/civilizatie. Adica pe masura ce suntem ‘educati’/socializati.
Recapituland schimbul de idei – am acest prost obicei, mi-am dat seama ca asupra gandirii noastre mai actioneaza cel putin inca un set de limitari. Introdus de scopul pe care il avem atunci cand ‘flexam’ creierul.
Gandim intr-un anume fel atunci cand incercam sa intelegem ceva si destul de altfel atunci cand scopul nostru este sa obtinem ceva palpabil dintr-o anumita situatie data.

Intamplarea a facut ca azi dimineata sa dau peste un interesant articol scris de Vlad Petreanu. Stiu, nu exista coincidente, legaturile dintre diversele evenimente apar doar in mintile noastre.
Cu conditia sa avem suficiente informatii despre fiecare dintre evenimentele intre care sesizam/insailam legaturi….

prezenta la vot

http://www.petreanu.ro, Data viitoare, voteaza!

Articolul, foarte bine argumentat, demonstreaza “că atunci când nu votezi nu înseamnă că nu-ți exprimi nici o opțiune, ci că, dimpotrivă, dai mai multă greutate partidului care ia cele mai multe voturi. Nu votezi în semn de protest, ca să te excluzi din sistem? Bravo, sistemul își freacă mâinile de bucurie că încă n-ai priceput cum stă de fapt treaba.

Cu discutia despre inteligenta laterala inca proaspata in minte – repet, coincidentele exista doar in masura in care ne gandim la ele, pe baza informatiilor care ne ajung la cunostinta si in functie de interesele pe care le avem in momentul respectiv, m-am intrebat imediat ‘si, de fapt, cum sta treaba?’

Depinde…

Evident, de ce vrea fiecare dintre noi.
Sa castige alegerile?
Sa traiasca ‘mai bine’?
Sa inteleaga ce se intampla in jurul lui?

Iar fiecare dintre variantele de mai sus are subvariantele ei…

Ce sunt dispus sa fac pentru a castiga alegerile? Cat de ‘disperat’ sunt – adica ce consecinte pot decurge, pentru mine personal si/sau pentru grupul de interese din care fac parte, din rezultatul acestor alegeri? Ce conscinte sunt dispus sa accept, mai ales pentru ceilalti, ca urmare a deciziilor pe care urmeaza sa le iau eu – inainte si dupa alegeri? Ce inseamna si cat conteaza pentru mine caracterul democratic al procesului electoral? Ce inseamna democratia?

Cine sa traiasca mai bine? Eu si da-i dracului pe ceilalti? Eu impreuna cu ceilalti? Care, si cati, dintre ceilalti? Cat ma astept sa dureze aceasta ‘bunastare’?

Si la ce-o sa-mi foloseasca intelegerea asta? O sa mai scriu inca o postare pe blog? O sa aplic ce am inteles pentru a-mi creste sansele de castig? Electoral? Pecuniar? Una o conditioneza pe cealalta?  De alta natura?

Mi-ar trebui un raft intreg de biblioteca pentru a raspunde tututor acestor intrebari.
Si cam prea multe cicluri electorale…

Asa ca o voi lua pe scurtatura.
Imi voi pune tichia de eseist, abandonand orice pretentie ‘monografica’.
Voi pune pe masa doar opinia mea.

Da, vreau sa traiesc mai bine.
Cat de bine pot, cat de mult voi putea. Eu si tot neamul meu.
Asta este scopul incercarii mele de a intelege ce se intampla.

OK, si cu democratia cum ramane?

Care dintre democratii?

Democratia ‘turnir’? Unde cei interesati se ‘impauneaza’, mai mult sau mai putin fara rusine, in fata unui grup de ‘fete mari’ – dintre care doar foarte putine chiar nu pricep ce se intampla? Care ‘fete mari’ urmeaza a avea posibilitatea – ‘curat democratica, Coane Fanica’, de a alege care dintre concurenti sa fie ‘violatorul’ “lor” pentru urmatoarea perioada?

Sau democratia cu adevarat participativa? Adica acolo unde cel mai important episod al ciclului electoral este schimbul deschis de idei care are loc inaintea procesului de vot? Unde ‘cel ales’ se straduie cu onestitate sa duca la bun sfarsit ce a fost pus sa faca pentru toti membrii comunitatii? Si unde toti acesti comunarzi – nu doar opozitia, stau cu ochii pe alesul “lor” ca pe butelie? Nu atat pentru ca nu ar avea incredere in el ci pentru ca toti stim ca orice om, oricat de bine intentionat, este supus greselii?

Si cum tot acest demers a pornit de la prezenta/absenta de la vot, mai voi intoarce la ea.
Experimentam deja consecintele mentionate de Vlad Petreanu.
Din pacate, mai sunt si altele. Foarte vizibile, doar ca nu ne uitam la ele.

“Cum dracu au putut sa faca o asemenea prostie?”

De cate ori v-ati pus aceasta intrebare atunci cand cei aflati la putere au facut cate o gogomanie? Una atat de evidenta incat se vede cu ochiul liber?

De cele mai multe ori, cei care au votat ‘cu puterea’ gasesc scuze celor pe care i-au ales: ‘nu si-au dat seama’, ‘factori externi’, ‘nu intelegem noi’….
De la fel de multe ori, cei care care au votat ‘impotriva’ si cei care nu au votat deloc dar sunt afectati negativ de ‘gogomanie’ cauta explicatii cat mai ‘corozive’: ‘vor sa-si scape lor pielea’, ‘ca sa-si umple buzunarele’, ‘nu le pasa ce se va intampla maine, tot ce-i intereseaza este sa se imbuibe ei astazi’… si asa mai departe…

De cele mai multe ori, deciziile guvernantilor sunt influentate de toti – sau de foarte multi dintre, factorii enumerati mai sus.
Si de inca unul, care actioneaza cu atat mai puternic cu cat prezenta la vot a fost mai redusa la ultimele alegeri. Impresia guvernantilor ca nu vor trebui sa dea socoteala cu privire la efectele guvernarii lor.

Pai ce altceva sa inteleaga guvernantii, indiferent care dintre ei vor iesi din urne, in conditiile in care foarte putine dintre ‘fetele mari’ se ostenesc macar sa se deplaseze pana la cabina de vot?
Evident, ca respectivelor ‘fete mari’ nu prea le pasa de catre cine vor fi ‘violate’. Ca s-au impacat cu soarta…

Si atunci de s-ar purta ‘violatorii’ cu manusi?
Repet, oricare ar fi acestia!

Pentru ca asa ar fi frumos?
Pentru ca este evident, oricui a avut ochii deschisi atunci cand a citit manualele de istorie din liceu, ca toate greselile guvernantilor ajung la scadenta? Mai devreme sau mai tarziu?

Pai daca stiti toate chestiile astea, de nu iesiti la vot? Manca-v-as eu sufletelul vostru…

Zilele astea am mai invatat o smecherie. Cica nu e bine sa termini un text chiar in punctul culminant al expunerii… da-le cititorilor posibilitatea sa-si revina putin inainte de a se intoarce la ‘cealalta’ realitate…

“Toate sistemele de guvernare sufera de o problema recurenta. Puterea atrage personalitatile patologice. Nu este vorba atat despre efectul corupator al puterii cat despre faptul ca puterea are un efect de magnet asupra celor coruptibili. Pentru astfel de oameni exercitiul ‘violentei’ are efectul unui drog. Un drog care da foarte repede dependenta.” Frank Herbert, Chapterhouse Dune, Missionaria Protectiva.

Si, pana la urma, asta e rolul democratiei. Sa ofere ‘fetelor mari’ ocazia sa-si spuna, macar din cand in cand, parerea despre cat de ‘betivani’ au devenit ‘violatorii’.

Inainte de decembrie ’89 oamenii ‘votau cu picioarele’, intr-un singur sens.

In ’89, pentru ca se adunasera destul de multi, au votat cu ‘pumnul’.

In Duminica Orbului, 20 Mai 1990, si apoi in 1992, au fost primele doua dati cand am votat ‘rational’: ‘Ne-a dat Iliescu pamantul inapoi?’ ‘Ne-a dat!’ ‘Partile sociale?’ ‘Ni le-a dat si pe alea’. ‘Banane si portocale?’ ‘Da, nu mai vazusem de mult!’ ‘Ne-a lasat sa iesim mai devreme la pensie?’ ‘Da!’
Pai si atunci cum sa nu-l votam?
Oricat ne-am da acum cu pumnii in cap nu putem reprosa unei populatii neobisnuite cu exercitiul democratic si cu functionarea unei economii de piata ca a votat ‘primitv’, ca s-a lasat cumparata cu maruntis.
Ii putem intr-adevar reprosa lui Iliescu ca a irosit un bun prilej de a intrepta tara catre o cu totul si cu totul alta directie dar…’cine a stat cinci ani la rusi nu poate gandi ca Bush’ … asa ca …

In orice caz in ’96 ne cam lamurisem ca nu mergeam chiar in directia cea buna asa ca iar am votat ‘contra’.
Unii ar spune ca atunci am votat cu Emil Constantinescu si ca acesta ne-a dezamagit.
Eu unul nu sunt de acord cu asta. Noi suntem cei care am gresit fundamental. Am crezut ca Milica era tot un fel de Iliescu. Ca dupa ce va ajunge la putere se va ocupa el de tot.
Ar fi putut face asa ceva? In primul rand fotoliul de presedinte al Romaniei nu confera ocupantului suficienta putere pentru a face asa ceva daca nu se bucura si de colaborarea unei majoritati parlamentare functionale. In al doilea rand Constantinescu era exact opusul lui Iliescu. Un democrat convins ca rolul unui politician este acela de a asigura cetatenilor un spatiu in care acestia sa isi poata folosi cat mai bine calitatile si nu un ‘tatuc’ care se crede dator sa-si duca ‘con-cetatenii’ – momindu-i daca se poate, cu forta daca nu se lasa – acolo unde crede el ca trebuie sa ajunga.
Ori, dupa ce l-am ales, noi insine l-am lasat pe Constantinescu de unul singur. Cei 15000 de specialisti erau acolo, asa cum ni se promisese, numai ca au preferat sa intre in afaceri in loc sa intre in administratia publica. Si, de fapt, de ce ar fi facut-o? Erau tineri, capabili, de ce sa se ingroape singuri cand in fata lor se desfasura, virgina, economia de piata?!?

In 2000 am fost atat de scarbiti de ceea ce se intamplase incat iar ne-am sucit. Atat de scarbiti incat pe locul doi a iesit Vadim. Iar in turul doi scarba de scarba ne-a orbit atat de tare incat am fost in stare sa votam cu Iliescu incat sa nu iasa CVT-ul!

Si apoi iar, in 2004 am votat cu Basescu de frica lui Nastase, nu pentru ca am fi inteles ceva din proiectul lui Basescu. Noroc de Tariceanu ca nu si-a pierdut capul si a stiut sa-i faca fata.

In 2008 si 2009 parca ne-a luat cineva mintile. Dupa ce Tariceanu si PNL-ul – tocmai pentru ca nu s-au bagat unde nu le fierbea oala, in mațele economiei – permisesera Romaniei sa ia parte la cresterea economica mondiala – asa fortata cum fusese ea – i-am aruncat la alegeri tocmai pe locul 3. PDL-ul care nu facuse nimic 4 ani a luat de doua ori mai multe mandate decat PNL iar PSD-ul, care nu facuse nimic altceva decat sa sprijine din umbra PNL-ul, a iesit pe locul doi. Si ne mai miram acum de ce Tariceanu se comporta asa cum o face in zilele astea si de ce PNL-ul a stat pe bara in turul I de la prezidentialele de acum? Si dupa aceea sa-l reconfirmam pe Basescu pentru inca 5 ani?!? Doar pentru ca ni se paruse Geoana prea moale?!? Ne-a invatat Basescu minte ce inseamna un lider puternic…

2012, in schimb, promite sa fie inceputul schimbarii. Pentru prima oara am votat un ‘proiect’. S-au adunat unii, au facut un program cu cap si coada, au parut ca se inteleg si bine am facut ca i-am ales. Dupa aceea s-au certat intre ei…

Acum avem ocazia sa terminam schimbarea. N-am sa va spun cu cine am de gand sa votez, din posturile mele anterioare rezulta foarte clar ca sunt de parerea lui Lao-Tzi ca datoria conducatorului este sa stea deoparte si sa vegheze, nu sa se bage in toate cele. (Recitind imi dau seama ca s-ar putea intelege ca ma compar pe mine cu Lao-Tzi… ma refeream la conducatorul pe care urmeaza sa-l alegem! Nu vreau sa iau, acum, pe fata, partea nici unuia dintre ei pentru ca imi doresc ca mesajul meu sa ajunga la cat mai multi dintre voi, indiferent de simpatiile voastre politice.)
Am sa fac in schimb remarca ca situatia de extrema polarizare in care se afla Romania se datoreaza in foarte mare masura exact acestui ‘vot negativ’.
Polarizare politica, adica imparirea populatiei in TREI tabere care aproape ca nu vorbesc intre ele – o masa imensa de scarbiti pe care nu-i mai intereseaza nimic, iar alaturi de ei o ‘stanga’ si o ‘dreapta’ care au in comun doar autoritarismul, nu si vre-un proiect de tara – si polarizare economica – o mare masa de saraci, cativa indivizi extrem de bogati si o mana de oameni despre care ei cred ca fac parte din clasa mijlocie numai ca sunt atat de departe de cei saraci incat acestia din urma nu-si pot da seama pe unde or fi ajuns aia acolo.

Ce legatura are votul negativ cu polarizarea?

Simplu.
In situatia in care populatia este scarbita este nevoie de masini puternice de partid pentru a fi scoasa la vot. De unde si tendinta ca partidele bine organizate – PSD si PDL, in realitate amandoua urmase ale FSN-ului – sa se transforma in partide-stat. Iar aceste doua lucruri – o populatie scarbita si dezabuzata si niste masinarii puternice de partid, organizate aproape militareste – fara prea mare libertate interna, imping inexorabil inapoi catre campanii negative. Un cerc vicios. Este mult mai usor sa starnesti o populatie nemultumita provocandu-i emotii negative decat sa o aduni in jurul unui proiect si e mult mai usor sa raspandesti ‘zvonuri’ decat sa convingi atunci cand ai la dispozitie ‘soldati’ disciplinati dar pe care nu i-ai incurajat niciodata sa gandeasca de unii singuri – tocmai ca sa nu intre la idei.
Acest cerc vicios ii prinde pe unii si ii arunca pe alti afara. Afara de tot, adica afara din tara, sau la periferia jocului. De unde, in aparenta linistiti dar in realitate mereu la panda,  vaneaza oportunitatile. Unii ii acuza de venalitate, altii ii scuza – ‘pai ce sa faca si ei, saracii?’. O fi bine? O fi rau? Cert este ca la fiecare dintre schimbarile de macaz/guvern o parte dintre acestia cad victima schimbarii. Unii se prabusesc de tot, altii se inregimenteza in cate o masinarie de partid. In felul acesta polarizarea se adanceste si mai tare.
La varful piramidei, in zona rarefiata a atmosferei, ajung doar cativa, sa-i numeri pe degete. Tocmai din cauza acestui razboi continuu in care nimeni nu iarta pe nimeni. Iar problema nu este ca sunt extrem de bogati – nu ma intereseaza cum au ajuns sa fie asa – ci extrem de putini. Fiind putini fiecare dintre ei este foarte puternic – destinele a extrem de multi oameni depind, direct sau indirect, de deciziile pe care le ia fiecare dintre ei. Situatia este valabila atat in ceea priveste clasa politica cat si pe ‘oamenii de afaceri’. Iar in conditiile in care foarte multa putere este concentrata in foarte putine maini ori de cate ori oricare dintre aceste maini tremura efectele sunt dezastruase. Acest lucru este valabil chiar in conditiile in care detinatorii puterii sunt bine intentionati, cu cat acestia sunt mai putini cu atat creste probabilitatea ca greselile comise de unii ei, involuntar sau chiar cu buna credinta, sa treaca neobservate de ceilalti – tocmai datorita numarului lor insuficient. Reteta clasica pentru dezastru si explicatia pentru prabusirea inevitabila a tuturor imperiilor cunoscute in istorie si a tuturor companiilor care au ajuns vreodata sa domine autoritar o anumita piata.

Ce facem in situatia asta?
Cu cat stam mai multi acasa cu atat hotarasc ‘ceilalti’ pentru noi si se adanceste polarizarea dintre noi.
Macar sa iesim, masiv, la vot. Eu, unul, stiu cu cine voi vota. Cu toate ca sunt sigur de optiunea mea nu va pot cere si voua sa faceti aceiasi alegere. Cred ca intelegeti de ce.
Ce pot face insa este sa va rog sa ma ‘urmati’ catre sectiile de votare. Doar in felul acesta le putem transmite ‘lor’ ca ‘ne pasa’. Ca am inteles. Ca nu mai suntem dispusi sa ne lasam purtati de vant incolo si incoace.

%d bloggers like this: