Archives for category: Uncategorized

Dis de dimineață, în hală la Obor, o ‘babă PSD-istă’ le povestea unor vânzătoare impresii de la manifestația împotriva lui Iohannis.
Vânzătoarele, cu vreo 25 de ani mai tinere dar mult mai puțin ‘hotarâte’, i-au promis totuși ‘sprijin moral’.
Rămași între noi, le cunosc de cel puțin 5 ani și glumim de fiecare dată când cumpar de acolo, am continuat discuția. Prima pe teme politice, în toți anii ăștia. Foarte repede a devenit clar că ele nu se uită niciodată la știri și că se informează doar din ‘gură în gură’. Cu toate astea știau câte case are Iohannis și li se părea extrem de ciudat ‘cum de a putut el să strângă 6 case din meditații?’. ‘Sigur a mai făcut și altceva’. Adică ‘ceva necurat!’

Pe de altă parte au fost foarte receptive la observația mea ‘Păi da, dar pe el nu l-au prins încă!’
‘Da, aveți dreptate’, a spus una dintre ele. ‘Hoțul neprins, negustor cinstit’, a recunoscut ‘precupeața’.

De unde și nedumerirea care face obiectul postării de astăzi.

Segmentul +60ani a votat masiv cu Năstase 4 case și împotriva lui Iohannis 6 case.
Care să fie explicația?

Să fi fost OK să ai 4 case dar prea mult să te lăcomești la 6?

Au învățat între timp să nu mai accepte nici măcar un pic de corupție?
Ce bine ar fi…

Aș explora totuși și alte variante.

În primul rând trebuie să ținem cont de faptul că această categorie de oameni depinde în mod hotărâtor de ‘bunăvoința’ statului.
Și de ‘amănuntul’ că dinspre dreapta vin tot felul de mesaje cel puțin amestecate. De la ‘statul nu are de unde să dea pensii mai mari’ până la ‘voi l-ați făcut pe Iliescu președinte, acum tăceți odată din gură’.

Numai că astea două sunt insuficiente. Mai este ceva.

„Bogatul nu crede săracului” dar nici invers.

Oamenii de rând știu foarte bine ce este acela un profesor de liceu. Aproape toți au avut copii și au plătit meditații. Dacă nu ei, atunci măcar prietenii și/sau cunoscuții lor.
Nu e chiar același lucru ca un instalator sau un zugrav, dar tot cam pe-acolo. Un meseriaș ceva mai spălat.
Idea că un astfel de om – nu foarte diferit de ei, până la urmă, poate să ‘strângă’ 6 case e un fel de afront personal.
‘Dacă el a putut înseamnă că eu am fost un prost toată viața. Trebuie că a făcut el ceva necurat, altfel n-ar fi reușit!’

Năstase, pe de altă parte, a fost văzut cu totul altfel.
Ceea ce Iliescu îi reproșa ca fiind ‘aroganță’ a fost perceput ca ‘prestanță’.
Impresie întărită de abilitatea lui Năstase de a vorbi foarte elegant și, în același timp, suficient de inteligibil.
Pe cînd maniera oarecum ‘didactică’ folosită de către ‘sas’ îi indispune pe câte unii. ‘Ce ne tot dă asta lecții?’
Trecând la lucrurile care ‘nu se văd’, destul de mulți dintre oamenii din acest segment de vârstă nu prea înțeleg ei foarte bine cu ce se ocupă, și mai ales ce venituri are, un profesor universitar. Sau un ministru. Fie el și prim.
Pentru că Năstase așa a intrat în conștiința populară. Ca ministru de externe – care a repurtat câteva succese destul de notabile, ca prim-ministru pe vremea căruia lucrurile au mers – din punctul lor de vedere, destul de bine și, în tot acest timp, ca profesor universitar și om de cultură.
Oamenilor nu li s-a mai părut chiar atât de exagerat ca cineva cu o asemenea ‘statură’ să aibe 4 case. Sau, în orice caz, nu chiar atăt de greu de acceptat din punct de vedere emoțional.

OK, și dacă am ajuns la concluzia asta… acuma ce?

Păi hai să începem prin a nu le mai ‘înjura’ atâta pe ‘babele PSD-iste’. Nu de alta ci pentru că asta este echivalent cu a-l ‘înjura’ pe Iohannis pentru cele 6 case. Nu știm cum le-a agonisit – deocamdată e încă ‘negustor cinstit’, așa că ar fi mai normal să îl lăsăm în pace până ce situația va fi lămurită de cei ‘în temă’.
Tot așa nu e cazul să-i ‘înjurăm’ pe cei care au o părere diferită față de a noastră. Putem să fim în dezacord cu ei dar dacă vrem să asculte argumentele noastre am face mai bine să îi tratam cu respect, nu cu ironie sau chiar cu dispreț.

Abia după ce vom fi învățat să ne respectăm cu adevărat unii pe ceilalți, din ce în ce mai mulți dintre noi vor avea curajul de a încerca să își depășească condiția.

Și va înceta să li se pară ciudat ca unul dintre ei să aibă 4 sau chiar 6 case.
Dar vor veghea ca acestea să fi fost agonisite cinstit.

‘He just says what he has to say in order to get himself elected. Once he will get there he will do like all the others, he will mellow down. Besides that, the system of checks and balances is too strong for one man to upset it.’

The first, and most obvious, problem with this line of reasoning is ‘why on Earth have we grown so accustomed with being lied that we find it acceptable’? Why do we brush aside so easily the lies professed by ‘our’ candidate – along with many other indiscretions, while we meticulously and vehemently point out those committed by the ‘opposition’? Weren’t we supposed to be making ‘rational choices’ when it comes to who governs the country?

The sad fact that there isn’t much to choose from doesn’t exonerate us from the consequences of our mistakes.

But our laziness has yet another – and even more malignant, ‘after-growth’.

By voting for a candidate who promises rather ‘unsavory’ things in order to get elected we not only encourage him to ‘make good’ those promises but we actually ask him, imperatively ( 😉 ), to do his ‘best’ in order to achieve as many of those promises as he possibly can.

Hoping that once elected he will ‘forget’ about (some of) them is both near-sighted and ‘double-standard’.

donald-trump-andy-borowitz

Besides the fact that calling someone an “ignorant” is a very ‘Trump’ thing to do in the first place, what if the real problem is that we allowed ‘it’ to become a ‘system’ in the first place?

This way, after the process of learning and teaching – gathering new information and understanding about the world and passing it further to your contemporaries and to the next generations – has become a ‘system’, the ‘open market’ for ideas has become a very well – actually very badly – controlled oligopoly.

Trump, as a social phenomenon, is nothing but yet another symptom of this ‘malaise’ – the incapacity of the contemporary society to make room for everybody. Among other reasons, simply because information no longer flows freely around but is, tighter and tighter, by the ‘system’.
The simple fact that Trump, if elected, would only make things worse… almost doesn’t matter anymore…

Coming back to the ‘system’, the only way to fix it is to open it up, widely. If we continue to allow ‘it’ to divide us into ‘insiders’ and ‘outsiders’ (read ‘ignorants’) we will actually perpetuate ‘the problem’.

chded7au4aadm5

1 – A wealthy and immensely powerful earthly ruler decides that his only child, a boy, should be protected from having any contact with the misery predominant under his dominion.
His efforts are successful, for a while, but at some point the young lad finds out that he was living in a bubble and rebels – as all young people do at some point.
The young man, like all mythological heroes before and after him, embarks on an initiation voyage during which he not only comes of age but also discovers a way out of the erstwhile inescapable cycle that keeps us human beings immersed in apparently endless suffering.
The not so young anymore prince shares his findings to those who recognize him as their guru and fades into the endless folds of time…

2 – Unable to find a way to bring himself happiness to his subjects a powerful ruler decides to sacrifice his own son in order to achieve this self imposed task.
For his son to experience unblemished bliss – so that he would be familiar with the feeling towards which he was meant to lead the inhabitants of the kingdom – the king raises him completely isolated from the vagaries experienced by the commoners.
When the young prince is considered mature enough, he is ‘accidentally’ led to find out the dire reality that is haunting both the king and his subjects.
As expected of him, the lad refuses to return to the comforts of the gilded nest and embarks on the task he was raised to fulfill.
After a labored voyage that somewhat mirrored his erstwhile existence our hero eventually solves the problem entrusted to him by his father.
The story ends with the hero taking the trouble to share his findings with those who bother to listen to him.

3 – Unable to convince his contemporaries of what he had understood about this world an otherwise skilled storyteller concocted a rather convoluted narrative about an young prince who accidentally found out about how much misery existed – and still does – in the world. Impressed by the horrible fate of his subjects the soon to become hero starts looking for a way to deliver his people from their sufferance. After a long struggle, mainly with himself, he found out that in order escape the cycle of suffering a man must. above all. make peace with himself. By refraining from making excesses of any kind and by first considering the thoughts that cross his head and only then putting them into practice.
After refining his story in the shade of the proverbial fig tree our story teller started sharing his teachings to anybody wise enough to lend him an ear.

So, is there anything to be learned from these stories?

For starters, no one can be saved from suffering against his will or without him being aware of what’s going on.
Secondly that there is no such thing as a ‘one size fits all’ solution to be put in practice by a benevolent ‘deus ex machina’. Had this been possible the generous and caring ruler would have solved the problem without having to sacrifice his own son in the first place.
Thirdly, is no way lastly and less evident than the first two, ‘salvation’ is a collective effort. Besides the fact that in all three versions the ‘hero’/story-teller who finds the way feels an irrepressible urge to share his findings we have to consider that none of the above at no moment delved in a complete void. Each of them was raised/conducted their search in circumstances shaped by those living in their close proximity.

“The bodhisattva ideal is central to the Mahayana Buddhist tradition as the individual who seeks enlightenment both for him- or herself and for others. Compassion, an empathetic sharing of the sufferings of others, is the bodhisattva’s greatest characteristic. It is shown in the following incident from the Vimalakirti Sutra which concerns a prominent lay follower of the Buddha who had fallen ill. When questioned about his illness, Vimalakirti replied, “Because the beings are ill, the bodhisattva is ill. The sickness of the bodhisattva arises from his great compassion.”

Contrary to what one might think at first glance, Buddhism is not about a selfish quest for individual escape. Buddha himself couldn’t leave this valley of tears without first sharing his newly acquired understandings with those around him.

As amply, but not readily evident, proven by all three variations, becoming aware of, and cherishing, one’s own individuality is an absolute must for all who seek deliverance but reaching that stage is only a necessary step towards the understanding that deliverance can only be achieved by carefully balancing one’s own ego against ‘the need to belong’ which allows us to cooperate towards our common goal:

Survival as an opportunity to reach deliverance.

Matthew Tontonoz

The recent decision by the U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC) to endorse circumcision as a prophylactic measure against disease has once again drawn media attention to America’s most controversial surgery. In draft guidelines issued in December, the CDC emphasized that the most up-to-date medical science indicates clear health benefits of circumcision—including a 50%-60% reduced risk of female-to-male HIV transmission, a 30% reduced risk of transmission of the human papilloma virus (HPV), and lower risk of urinary tract infections during infancy. On the basis of these data, the CDC is recommending that health care workers counsel uncircumcised adolescent boys and men, as well as the parents of newborn males, on the potential benefits and risks of circumcision. The guidelines are currently undergoing a 45-day review period, during which the CDC is actively soliciting feedback.

According to the CDC, 80% of American males are circumcised. According to the CDC, roughly 80% of American men are circumcised.

The CDC guidelines follow similar…

View original post 3,137 more words

Stiam de fereastra lui peste iar articolul asta mi se pare o explicatie perfecta pentru faptul ca fenomenul se numeste FEREASTRA lui Overton.
Ca orice fereastra si chestia asta este doar o oportunitate.
Faptul ca într-un anumit perete se afla o deschizatura nu inseamna neaparat ca cineva se va uita pe ea sau ca va sari prin ea – înauntru sau în afara.
Tot asa, nici măcar faptul ca cineva ar fi în stare sa croiască ferestre din astea nu înseamna ca acel cineva ar vrea sa se uite/sară prin ele.

Pe de alta parte hai se ne gândim ce ar înseamna sa trăim în niște cutii ermetic închise? Nu-i asa ca am fi perfect apărați de orice intruziune? Si ca ne-am sufoca foarte repede?

Mediocrul adevarat

besogon-overton-window

Cred că am pomenit de mai multe ori un banc despre homosexualitate, dar îndrăznesc să-l mai repet.

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul pașapoarte.
– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
– Păi n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
– Europa e prea aproape… vreau să mă duc la capătul lumii.
– Da’ de ce?
– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
– Cum așa?
– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau. Gheorghiu-Dej îi băga la pușcărie. Ceaușescu îi închidea la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
– Și-atunci?
– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…

Nu o dată mi-a trecut prin minte gândul că e PREA adevărat ca să nu aibă și un substrat teoretic.
Zilele trecute l-am auzit pe celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, prezentând…

View original post 1,399 more words

WP_20160117_14_02_09_Pro1

Gravity, friction and constitution keep things from falling apart while ‘luck’, life and freedom keep them from freezing to death.

 

Man as a measure of all things.

democracy_thumb

“People Aren’t Smart Enough for Democracy to Flourish, Scientists Say”

“The democratic process relies on the assumption that citizens (the majority of them, at least) can recognize the best political candidate, or best policy idea, when they see it. But a growing body of research has revealed an unfortunate aspect of the human psyche that would seem to disprove this notion, and imply instead that democratic elections produce mediocre leadership and policies.”

I’m afraid that (not only) this time “the scientists” have gotten it all wrong.

By speaking about “the best” (political candidate, policy idea) they demonstrate a completely false understanding of what democracy is.
They mistakenly define it as an optimization process (that is supposed to identify the best available opportunity) while functional democracy is nothing but a weeding out process.

Even pretending that anybody can identify ‘the best political candidate/policy idea’ is presumptuous, to say the…

View original post 309 more words

Since my main blog – Nicichiarasa.wordpress.com – has become a pell-mell of subjects connected solely by my subjectivity I decided to put things in order.
Hence the birth of my second blog, Man as a measure of all things.
Enjoy it, if you can find anything interesting in here.
And Merry Christmas to those of you who celebrate it.

Man as a measure of all things.

150721183714-donald-trump-large-169

This morning, while browsing through Facebook, I came across a very good question. The kind that really gets your mind spinning in overdrive.

“If you were to be a scientist, would you prefer to be:
a) super smart and moderately curious
b) moderately smart and super curious?”

First of all I don’t think being a scientist matters in any way. This question is valid for all of us.

I pondered for a few minutes – b) – and then read the entire discussion that followed. After a couple of hours it hit me. BTW, b)  means I’m aware about my limited brightness – which is why it took me so long to figure this out.

Being smart is only part of the whole equation.

Intuitively a smart mind must be very mobile, hence very curious.
Well, that would mean that all really bright people would necessarily develop encyclopedic minds, right?

View original post 535 more words

“Se zice că pe Petre Țuțea l-a întrebat gardianul său, cum e posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?
Și Petre Țuțea i-a răspuns – “Din orgoliu.”
Și gardianul zice, interzis: “Cum adică, din orgoliu?”
“Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță!”

monkey-02

Evident ca nu am de unde sa stiu daca Tutea chiar a spus aceste cuvinte si mai ales in ce context a facut asta.
Ca poanta e foarte buna si chiar se potriveste atat cu stilul lui cat si in timpul discutiei cu un gardian dintr-o temnita comunista.

Pe de alta parte faptul ca este atat de des citata spune multe despre cei ce fac acest lucru.

“Nici un defect nu-l face mai neplacut pe un om si, in acelasi timp, nu este nici un altul pe care sa ni-l trecem mai usor cu vederea. Si cu cat cusurul propriu este mai dezvoltat in noi, cu atat el ne supara mai mult cand se manifesta la altii.”

Clive Staple Lewis, citat de CrestinOrtodox.ro, se refera la acest defect al nostru cu apelativul “Pacatul cel Mare”. In limbajul comun el este cunoscut sub numele de ‘trufie’.

De unde provine convingerea noastra, sau a lui Tutea, ca Dumnezeu nu ne-a facut din maimute? Doar din faptul ca cei care au scris Biblia au consemnat doar un rezumat a ceea ce s-o fi intamplat in realitate?

Sau chiar din orgoliu?

%d bloggers like this: