Archives for category: psihologie

Tin inca minte discursul cu care Basescu incerca sa ne convinga, prin ’98, ca nu aveam nevoie de autostrazi. Si asta pentru ca, atunci, l-am crezut!
Eram atat de pornit impotriva celor care il urmau pe Iliescu incat eram dispus sa cred pe oricine care li se opunea cu un cat de cat succes…
Atat de pornit incat n-am inteles, atunci, cat de mica era diferenta dintre Basescu, Iliescu, Nastase…

Pana la urma, singurul lucru care conteaza este respectul pe care il avem fata de cei din jurul nostru. In ce masura ii consideram oameni asemenea noua. Indiferent de ocupatie, culoarea pielii, limba vorbita…

Uite de-asta am fost nevoit aseara sa trec cu masina prin vad. Iarasi!
Era “standstill” intre Sebes si Alba Iulia asa ca Waze mi-a spus sa o iau la dreapta. Apoi la stanga si… pentru ca Waze-ul meu e setat sa ma duca pe orice fel de drum, am ajuns sa traversez un rau. Pe un pod improvizat din tuburi de beton.

De fapt, era un drum tehnologic. Aferent santierului viitoarei autostrazi dintre Sebes si Turda. “Viitoarei”…


Degeaba dam vina pentru necazurile de ‘acum’ pe ‘actuala’ guvernare.
Indiferent care o fi aceea.
Nimic nu se va schimba cu adevarat pana cand nu ne va veni NOUA mintea la cap.

Noi suntem cei care trebuie sa invatam.
Noi suntem cei care trebuie sa nu ne mai lasam invrajbiti.
Noi suntem cei care trebuie sa ne asumam greselile. Si prostiile pe care le-am facut. Noi, cu mainile si cu capetele noastre!

Doar asa vom putea merge mai departe.
Altfel, orice ‘miscare’ pe care o vom face va fi ‘la remorca’ cuiva.
Indiferent cui, in indiferent ce directie.

Pentru a ne putea hotari singuri destinul, pentru a ne putea deplasa, firesc – ‘inainte’, trebuie sa re-invatam ce inseamna cooperarea. Adica sa tragem cu totii la aceiasi caruta.

Altfel… vom da iarasi cu oistea-n gard.
Si iarasi…

Ce m-a apucat?!?
Ca doar n-o fi prima oara cand m-a scos Waze din tot felul de ‘incalceli’ din astea….
Ei bine, imediat dupa ce-am tras pe dreapta sa fac pozele alea, a oprit si o Dacie Dokker. Din care a coborat un OM.
“Veniti dupa noi. Sunteti pe drumul cel bun. Mai avem un pic si iesim in DeNeu”
“Multumesc foarte mult. Nu m-am speriat, doar m-am oprit sa fac niste fotografii!”
“A, OK… V-am vazut cu numar de Bucuresti. Doar localnicii stiu scurtatura asta si am crezut ca aveati ceva ‘indoieli'”.
“Va multumesc inca odata. Nu sunt foarte multi care sa faca asemenea gesturi.”

Adica se poate. Putem sa ne ajutam intre noi.
Nu ne costa nimic.
Iar impreuna putem muta muntii!

Sau traversa rauri.

Advertisements

Regina Maria,
Ana Pauker,
Elena Ceaușescu,
Viorica Dancilă.

In felul lor, fiecare dintre acestea au reprezentat câte o premieră în viața socio-politica a României.
Fiecare dintre ele au exemplificat câte un fel de culme.

Concluzia?

Sunt mai multe.
Aș menționa doar două.

Mamele românce au ezitat pentru prea multă vreme în a-și încuraja fetele să ‘spargă’ barierele și băieții în, la început, a accepta iar, mai apoi, a încuraja ei înșisi acest lucru.
Soții, tații și colegii, români nu au fost în stare să înțeleagă, autonom, că nu pot gestiona toate lucrurile de unii singuri.

Așa că singurele femei care au ‘reușit’ să ‘penetreze’ au fost ‘excepțiile’.

– Du-te mă la vot!

– Bunicule… hai să fim serioși… ăsta e circ, nu referendum.

– Tu nu ești mândru că ai făcut 19 ani și poți să votezi? Nu pentru asta s-a dus tac-tu la revoluție în ’89? Pentru democrație? Unde dacă nu votezi, nu exiști?

– Sunt foarte mândru că pot vota și, în același timp, foarte supărat că țara în care trăiesc – și în care ați tot votat tu și tata în ultimii 30 de ani, a făcut în așa fel încât să trebuiască să stau acasă tocmai prima oară când aș fi putut să votez și eu . Democrație este atunci când ai posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză și după cum crezi tu, nu despre a pune un vot în urnă pentru că așa ți-a spus cineva. Sau pentru că ‘așa e normal’… Stai liniștit, o să mai am și alte ocazii!

sondaj

Care a fost primul gând  care v-a trecut prin minte după ce ați terminat de  citit textul de mai sus?

Este vorba despre homosexuali?

Este vorba despre ‘homofobi’?

Este vorba despre o manipulare de-a dreptul genială!

Ce-o mai fi vrând și ăsta cu sondajul lui?!?

Loc de dat cu părerea proprie: ….

PS. Am pus homofobi in ‘scare-marks’ pentru ca termenul este impropriu.
Homofobia este, precum triscaidecafobia, o tulburare pshică. O anomalie.
Ura/disprețul față de homosexuali este altceva.
Cu toate că amândouă sunt puse, la gramadă, sub aceiași pălărie.

„Dacă nu vii la vot, doi bărbați vor putea adopta copilul tău!”

Vrei să eviți asta?

Crește-ți singur copilul! Nu-l abandona în brațele statului.

Ia tu acasă un copil dacă nu vrei să ca acesta să fie crescut de cineva în care nu ai încredere! 20 000 dintre cele 57 000 de suflete aflate în grija statului stau la grămadă în orfelinate.

 

 

Au început cu homosexualii.
Am tăcut din gură. Pentru că nu eram homosexual.

Apoi le-au luat pe femei.
Nici femeie nu eram, așa ca am continuat să tac.

Apoi au venit după noi.
După toți ceilalți care eram diferiți de ei.

Nu mai era nimeni care să mai spună ceva.

Adaptare dupa Martin Niemoeller.

Cine sunt ei?

Sunt doi ei.
Nu-s chiar atât de diferiți, cu toate că unii sunt mulți iar ceilalți, puținii, se cred mult mai deștepți decât primii… Las-că și cei mulți se uită-n gura celor din a doua categorie de parcă s-ar aștepta să iasă de-acolo doar porumbei de-ai păcii…

Îi unește credința în puterea turmei. Cei mulți cred că dacă stau cuminți în țarc vor fi feriți de lupul cel rău iar cei puțini cred că, prin înțărcuire, mulțimea poate fi convinsă să credă orice și să asculte orbește.

Îi mai unește și o anumită ignoranță. Istorică!
Nici una dintre tabere nu reușește să-și aducă aminte că toate turmele ajung, inevitabil, la abator și că cel care taie găina cu oua de aur sfârșește prin a-și baga unghia-n gât.

Un bunicuț simpatic care participă, din când în când, la proteste antiguvernamentale.

Ce-l face deosebit?

Doctoratul obținut în Franța, cu vreo 70 de ani în urmă?
Calitatea de membru al Partidului Comunist Francez, din aceiași perioadă?
Întoarcerea în Romania deja comunistă?
Colaborarea cu regimul? Unii susțin chiar că Șora ar fi fost, la un moment dat, mâna dreapta a Anei Pauker…
Prezenta în primul guvern Roman? De unde și-a dat demisia în semn de protest împotriva folosirea minerilor pentru curățirea Pieței Universității?
Calitatea de membru al Academiei Române? Cu cât prestigiu o mai avea aceasta, după ce a primit în rândurile ei pe vestita savantă de renume mondial…

Sau faptul ca Șora, și alții ca el, sunt dovada vie a evidenței că te poți vindeca de comunism?

Iar asta îi lasă fără nici un fel de scuză pe cei care….

Eu fiind, așa… un pic mai țăran, prefer să o fac ‘din mână’.
Cu cardul, într-adevăr, dar ‘din mână.’ ‘Față-n față’, care-vasăzică, nu pe internet.
Sau ‘prin’ internet?!?

Așa că m-am prezentat în fața ghișeului. Unde eram a cincea persoană la coadă.

‘Mișto. Scap repede.’

De obicei, chiar merge relativ repede.
Sunt două ghișee, la unul dai ‘nota de plată’ – pe care ai primit-o prin poștă, ai cerut-o de la un alt ghișeu sau, mai nou, ai calculat-o (estimat-o) singur.
La celălalt dai banii. Sau cardul.

După vreo cinci minute – timp în care am aflat, din afișe, că trebuie să anunți la primul ghișeu că ai de gând să plătești cu cardul și că între 12 și 12:30 casieria e în pauză, am început să reconsider situația.
Încă nu plecase nimeni. Și era deja 11:47.
Am încercat o glumă cu cel din față dar n-a mers. A râs, politicos, dar se vedea că nu are chef.
Așa că am continuat să mă uit în jur. Ajung acolo cam de două, trei ori pe an – în medie, și fac treaba asta de aproape 20. De fiecare dată descopăr chestii noi.

Situația s-a deblocat relativ repede și cel din fața mea a ajuns sa dea un teanc de hârtii la primul ghișeu.
‘Cât plătiți?’
‘Păi scrie acolo’.
‘Nu știți cât ați calculat?’
‘N-am calculat eu. O colegă de-a dumneavoastră a făcut impunerea.’
‘Trebuia să-mi dați doar ultima pagină!’

Într-un fel, chiar avea dreptate… și totuși… ‘colega’, poate într-un exces de zel, capsase la-olalta tot teancul de hârtii…

Mă rog… Îmi vine și mie rândul, spun repede că am de gând să plătesc cu cardul – toți cei din fața mea făcuseră la fel, și mă blochez.
Observ, cu stupoare, că după a nu știu câta modernizare a softului, operatoarea de la ghișeu e nevoită să introducă data la fiecare tranzacție!
10 caractere bătute aiurea la fiecare notă de plată! Chestia asta n-ar avea sens nici dacă ar fi vorba de două note de plată pe săptămână, da-poi-mite nu știu câte zeci pe oră…

‘E 12! Domnul e ultimul!’ observă, aproape triumfător, operatoarea de la primul ghișeu.
Și închide, rapid, cele două gemulețe opace care o separă de ‘lumea dezlănțuită’.
Fac un pas lateral spre stânga, pentru a ajunge să plătesc, și mă uit – cu o oarecare jenă, în spate.

Mai era o singură persoană!
O doamnă de vreo 50 și ceva de ani.
Care se uita, cu un fel de resemnare senină, la cele două gemulețe…

‘Da-ți-mi cardul!’
‘I-l arăt și gata!’
‘Aici nu merge!’
Îi dau cardul, continuând să mă uit lung la teminalul POS, pe care se vedea clar simbolul pentru contact-less.
‘Pinul!!!’

La prima vedere, atitudinea celor două casiere pare cel puțin ciudată.
Cum poți să-i închizi cuiva oblonul în nas – și să-l lași să aștepte încă o jumătate de oră, în condițiile în care putea-i să-l ‘rezolvi’ în mai puțin de un minut?
Din timpul tău, într-adevăr…
Și totuși… un minut din timpul tău față de jumătate de oră din timpul altuia…

În cele două secunde – sau cât mi-o fi trebuit să bag pinul, mi-au trecut prin cap toate schimbările pe care le observasem în ultimele cinci minute.
Aparatul cel nou de aer condiționat. Cu invertor! A cărui conexiune cu unitatea exterioară fusese trasă prin, efectiv, „prin” geam. Fusese spart colțul unui ochi de geam ca să treacă legătura de țevi și cordonul de alimentare. Gaura, ciobită, era cam de trei ori mai mare decât ar fi fost nevoie și, probabil, urmează să fie lipită cu scotch. La iarnă… Și, de fapt, oricum nu contează prea mult… Toată ‘vitrina’ e făcută din ochiuri de cornier ‘astupate’ cu câte o singură foaie de geam. Lipit cu chit din ăla roșu! Așa cum se închideau balcoanele pe vremuri…
Iar în vitrină, chiar lângă casierie, sunt câteva tomberoane de gunoi! Înăuntru!
Nu put, într-adevăr, dar au câțiva ani buni… Și își arată vârsta… cu prisosință… Am încercat să arunc o hârtie într-unul dintre ele și am rămas cu capacul în mână…

În condițiile astea… cele două casiere se poartă de-a dreptul civilizat…  cel puțin în comparație cu condițiile în care trebuie să muncească…

 

One of the oldest literary works, a poem written some 4 millennia ago, is about the prince of the land, Gilgamesh, helping his ‘commoner’ friend, Enkidu, to reach ‘full human-hood’. Along with the rest of the people under Gilgamesh’s stewardship.

Prometheus, the Titan who had given us “the gift of fire and the skill of metalwork“,  ended up chained to a pole and having his liver eaten out by an eagle.

The Jewish God had made Man in His own image. All men, and women, equal among themselves – since they had all been cast in the same mould, and all of them sharing a divine spark – since that mould had been made in God’s resemblance.

Some two and a half millennia ago, in India, Siddhartha Gautama – the highly pampered son of a local ruler, had figured out – and started to teach his followers, that the manner in which you lead your life is far more important than being celebrated as a winner.

About the same time, in China, Laozi had written a “handbook for the ruler. He should be a sage whose actions pass so unnoticed that his very existence remains unknown. He imposes no restrictions or prohibitions on his subjects; “so long as I love quietude, the people will of themselves go straight. So long as I act only by inactivity, the people will of themselves become prosperous.””.

Two millennia ago, in Jerusalem, a teacher had reminded us that God’s teachings have been meant to be followed in earnest, not ‘faked’ in a callous manner. And that we should respect each-other, regardless of our respective ranks.

Less than three short centuries ago, Adam Smith had figured out that human society has passed through a series of ‘stages’:  “the original “rude” state of hunters, a second stage of nomadic agriculture, a third stage of feudal, or manorial, “farming,” and a fourth and final stage of commercial interdependence.
‘Commercial interdependence’ meaning that each and every one of us depends on everybody else.

“We don’t expect our dinner from the benevolence of the butcher, brewer, or baker but from their regard for their own interest; we appeal not to their humanity but to their self-love, and talk to them not of our needs but of their advantages.”

Adam Smith,
An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, 1776

In other words, Adam Smith reiterates the very same thing that has been already told so many times in so many ways.

That it is in the interest of each and everyone of us for the free market to remain free. If we allow any of the ‘butcher’, ‘brewer’ or ‘baker’ to take any kind of precedence over any of the other – or over any one of us, then we are all doomed. Including those who had enjoyed, for a while, the spoils of ‘precedence’.

I’m not making much sense here?

Let’s take a short glimpse back.

Not many of Gilgamesh’s ‘nephews’ have followed his example.
During their rule, the area had been a quagmire of internecine warfare. It still is, unfortunately.

Prometheus’ is a very interesting story.
His very gallant exploit was punished dearly.
What if there is some hidden meaning to it? Related to that of the ‘original sin’?

“You will not certainly die,” the serpent said to the woman. “For God knows that when you eat from it your eyes will be opened, and you will be like God, knowing good and evil.”

When the woman saw that the fruit of the tree was good for food and pleasing to the eye, and also desirable for gaining wisdom, she took some and ate it. She also gave some to her husband, who was with her, and he ate it. Then the eyes of both of them were opened, and they realized they were naked; so they sewed fig leaves together and made coverings for themselves.

Then the man and his wife heard the sound of the Lord God as he was walking in the garden in the cool of the day, and they hid from the Lord God among the trees of the garden. But the Lord God called to the man, “Where are you?”

10 He answered, “I heard you in the garden, and I was afraid because I was naked; so I hid.”

11 And he said, “Who told you that you were naked? Have you eaten from the tree that I commanded you not to eat from?”

12 The man said, “The woman you put here with me—she gave me some fruit from the tree, and I ate it.”

13 Then the Lord God said to the woman, “What is this you have done?”

The woman said, “The serpent deceived me, and I ate.”

So what do we have here?
The serpent gives Eve an advice – which comes to be true, Adam and Eve haven’t died from eating ‘the apple’.
Adam and Eve ‘realize they were naked’ and dress themselves.
God finds out and chastises Adam: ‘what have you done? Haven’t I told you not to eat from that tree?’.
Adam snitches on his woman, the one made from his own rib, at his own request:  “The woman you put here with me—she gave me some fruit from the tree, and I ate it.” And Eve passed the blame along to her teacher…

Well, maybe there is a sort of an ‘original sin’… and not one necessarily based on our tendency to disobey orders… after all, ‘disobeying’ is the only way to learn anything…

Let’s go back to the Bible.

22 And the Lord God said, “The man has now become like one of us, knowing good and evil. He must not be allowed to reach out his hand and take also from the tree of life and eat, and live forever.”

What if God was not as much mad at Adam and Eve for acceding to self awareness as he was afraid of what they will do with their newly acquired skill? Specially if they would have been allowed to hone it for any considerable amount of time?
Specially when considering what each of them had done after they had learned about their individual oneness? Tried to blame others for what each of them had done?
Each of them had tried to use whatever difference there was between their individual beings and all the rest to their exclusive advantage? As a way to invent and win a competition instead of a reason to start and engage in a cooperative effort?

Would it be farfetched to interpret this episode as ‘God, in his immense wisdom, knew that allowing an imperfect ‘knowledgeable person’ to ‘hold on to power’ for too long would transform that person into a tyrant?’.
For we are, all of us, ‘imperfect knowledgeable persons’… regardless of what we think about ourselves…

Going back to Prometheus, ‘fire’ and ‘metalwork’ are powerful ‘competitive advantages’. Societies which control these ‘skills’ can very easily subdue those who don’t. And they have done it, several times in history.
With ‘mixed’ results, to put it mildly.
Could it be that Prometheus’ punishment is a metaphor meant to teach us about the perils of inducing extreme disparities among various groups of people?

The Jewish people have demonstrated an uncanny ability to survive. As a people, I mean. Against incredible odds.
I don’t know whether this has anything to do with any help from God but I’m convinced it has everything to do with the manner in which they treat each-other. More precisely, with the manner in which they help and respect each-other.

Only three countries in Asia have not been completely overrun by the Europeans during the XIX century. China, Japan and Thailand. The common thread among them is that all three follow the teachings of Buddha and Laozi. Which are very similar, in their essence.

Christian Europe, the land inhabited by people supposed to love each-other, has somehow reached a world dominant position during the XVIIIth and  XIXth centuries, process which has been furthered by the rise of the equally Christian US of America.
Unfortunately, during the same three centuries, the same Euro-Atlantic space has been the theater and origin of the bloodiest conflicts in the history of humankind.

The free-market capitalism envisioned by Adam Smith worked wonders.
Well, not the capitalism itself. The people cooperating according to Smith’s division of labour in the realm of the free market.
The entire world is currently living in way better conditions than, say, one hundred years ago.

Yet, there are some ominous clouds rising their ugly heads over the horizon.

In Europe – which had wised up after WWII, at least temporarily, ‘differentialism’ is on the rise again.
The Cold War had ended but those who won it didn’t apply the lesson that had become evident after WWI and WWII. That the victor has to help the vanquished out of its war induced relative misery if things are to be settled for good.

For many, capitalism has become synonymous to greed.
Which is both absolutely wrong and very descriptive of the current situation.

How about us making better use of the comprehension skills for which Adam and Eve had been banished from the Paradise?
And revert to more modest manners? More helpful for our longer term survival?

Would it make any difference if I reminded you that Rome had fallen while Byzantium had survived for another millennium?
What was the difference between these two?
The people in Byzantium had converted en masse to the religion which considered people as being ‘Equal Children of the Loving God’ while the Roman emperors had continued to bribe their ‘constituents’ with ‘panem et circenses’.

“He would rather govern rich men than be rich himself; since for one man to abound in wealth and pleasure when all about him are mourning and groaning, is to be a gaoler and not a king.”

Thomas More, The Utopia.

The American Revolution was fought under the banner of ‘Taxation without representation is tyranny”.
Meaning that the first Americans saw taxes as money well spent, as long as paying said taxes allowed them to vote. As in ‘being able to determine their own future’. Albeit in a collective manner.

In fewer words, the early Americans viewed liberty as being valuable enough to die for, let alone to spend some money in order to maintain it.

10% anual pay rise

time.com

And what made so many modern Americans willing to sell their hard won ability to vote? To determine their future?

Are they so poor that, for them, liberty has become an empty word?
Have they lost all confidence in the democratic process?
Are they so infatuated with money?

Any mix of all of the above?

 

%d bloggers like this: