Archives for category: cooperare

Tin inca minte discursul cu care Basescu incerca sa ne convinga, prin ’98, ca nu aveam nevoie de autostrazi. Si asta pentru ca, atunci, l-am crezut!
Eram atat de pornit impotriva celor care il urmau pe Iliescu incat eram dispus sa cred pe oricine care li se opunea cu un cat de cat succes…
Atat de pornit incat n-am inteles, atunci, cat de mica era diferenta dintre Basescu, Iliescu, Nastase…

Pana la urma, singurul lucru care conteaza este respectul pe care il avem fata de cei din jurul nostru. In ce masura ii consideram oameni asemenea noua. Indiferent de ocupatie, culoarea pielii, limba vorbita…

Uite de-asta am fost nevoit aseara sa trec cu masina prin vad. Iarasi!
Era “standstill” intre Sebes si Alba Iulia asa ca Waze mi-a spus sa o iau la dreapta. Apoi la stanga si… pentru ca Waze-ul meu e setat sa ma duca pe orice fel de drum, am ajuns sa traversez un rau. Pe un pod improvizat din tuburi de beton.

De fapt, era un drum tehnologic. Aferent santierului viitoarei autostrazi dintre Sebes si Turda. “Viitoarei”…


Degeaba dam vina pentru necazurile de ‘acum’ pe ‘actuala’ guvernare.
Indiferent care o fi aceea.
Nimic nu se va schimba cu adevarat pana cand nu ne va veni NOUA mintea la cap.

Noi suntem cei care trebuie sa invatam.
Noi suntem cei care trebuie sa nu ne mai lasam invrajbiti.
Noi suntem cei care trebuie sa ne asumam greselile. Si prostiile pe care le-am facut. Noi, cu mainile si cu capetele noastre!

Doar asa vom putea merge mai departe.
Altfel, orice ‘miscare’ pe care o vom face va fi ‘la remorca’ cuiva.
Indiferent cui, in indiferent ce directie.

Pentru a ne putea hotari singuri destinul, pentru a ne putea deplasa, firesc – ‘inainte’, trebuie sa re-invatam ce inseamna cooperarea. Adica sa tragem cu totii la aceiasi caruta.

Altfel… vom da iarasi cu oistea-n gard.
Si iarasi…

Ce m-a apucat?!?
Ca doar n-o fi prima oara cand m-a scos Waze din tot felul de ‘incalceli’ din astea….
Ei bine, imediat dupa ce-am tras pe dreapta sa fac pozele alea, a oprit si o Dacie Dokker. Din care a coborat un OM.
“Veniti dupa noi. Sunteti pe drumul cel bun. Mai avem un pic si iesim in DeNeu”
“Multumesc foarte mult. Nu m-am speriat, doar m-am oprit sa fac niste fotografii!”
“A, OK… V-am vazut cu numar de Bucuresti. Doar localnicii stiu scurtatura asta si am crezut ca aveati ceva ‘indoieli'”.
“Va multumesc inca odata. Nu sunt foarte multi care sa faca asemenea gesturi.”

Adica se poate. Putem sa ne ajutam intre noi.
Nu ne costa nimic.
Iar impreuna putem muta muntii!

Sau traversa rauri.

Advertisements

De vreo treizeci de ani tot discutam despre ‘moștenirea lui Ceaușescu’.
Ce-a dărâmat, ce-a construit, cum a plătit datoriile – lăsându-ne pe noi în foame și în frig.

De multe ori discuțiile astea se termină cu ‘aștia nu sunt în stare nici măcar să întrețină tot ce a construit Ceaușescu, darămite să continue’!

Ei bine, eu cred că suntem într-o eroare mare cât casa.
Cât Casa Poporului….

Ceaușescu n-a construit nimic.
N-a construit – și nici n-a dărâmat, nimic!
Noi am făcut toate astea.

Că el dădea câte o ‘indicație’…
Acea ‘indicație’ trecea întâi pe la CSP – unde devenea ‘indicator de plan’, apoi pe la ministerul economiei… și abia după aceea ajungea ‘pe teren’. Unde era pusă ‘în practică’.
Iar toate aceste operațiuni erau îndeplinite de noi. De ‘Oamenii Muncii’. De la ‘orașe și sate’.
Ceaușescu n-a dărâmat, cu mâna lui, nici o biserică și nici un sat. N-a construit nici un apartament și nici o fabrică. N-a scris nici o filă de plan și nici un borderou de materiale. N-a semnat nici o dispoziție de plata, internă sau externă.
Toate astea au fost făcute de noi.

Că am ascultat de el…. Asta-i altă chestie!
Că n-am fost în stare să-l contrazicem atunci când o lua razna… Și asta e tot ‘altă chestie’. Că s-a înconjurat el de oameni din ce în ce mai ‘ascultători’… și n-a mai fost cine să-l mai contrazică… până când situația devenise atât de ‘groasă’ încât chiar și cei mai ‘disciplinați’ și-au dat seama că ‘purceaua era moarta-n coteț’ și l-au ‘lăsat din brațe’… astea sunt deja istorie….

Dar mai rămăsese ceva!
Ceva unde contribuția lui Ceaușescu fusese cu adevărat consistentă.
Unde Ceaușescu dusese mai departe un început de tradiție – ‘Titulesciană’.
De fapt, ăsta a fost singurul domeniu în care Ceaușescu – și România, în ansamblu, a avut un real succes.

Standingul internațional!

Relativa independență față de URSS, relativa apropiere față de spațiul Euro-Atlantic, relația bună cu statele ne-aliniate, statutul de mediator între Israel și lumea arabă….
Aceasta fiind, de fapt, și singura ‘punte de legătură’ dintre regimul ceaușist și cel post-comunist.
Așa am fost acceptați în NATO și cooptați in UE.
Ai cărei președinți ‘rotativi’ suntem în momentul de față…

Cum de ne-om fi ales noi tocmai momentul asta pentru a irosi și ultimul lucru bun ‘moștenit de la Ceaușescu’?!?


The Earth is covered by atmosphere.
Some of the gases might have belonged to the original ‘cloud’ which had given birth to the solar system. Others have originated from the Earth itself. And still others are a ‘consequence’ of ‘life’. Oxygen, for instance. And some of the CO2.

The land crust has rocky cliffs and fertile plains.
While the rocky cliffs are a consequence of geology, the fertile topsoil is the consequence of the elements having eroded the cliffs, the debris being transported by flowing water, plant life taking hold and slowly transforming some of the minerals into organic matter, animals eating some of the plants and transforming them into feces, micro-organisms digesting/recycling those feces together with the dead plants and animal carcasses… And so on.

Primitive life forms, Bacteria and Archea, “are organisms whose cells lack a membrane-bound nucleus, mitochondria and other membrane-bound organelles…. All the intracellular water-soluble components (proteins, DNA and metabolites) are located together in the same volume enclosed by the cell membrane, rather than in separate cellular compartments.

More ‘sophisticated’ life forms are organisms which have “a nucleus and organelles bounded by internal phospholipid membrane systems. In contrast to bacteria and archaea, eukaryotes may be multicellular. Animals, plants, fungi…. “
So, in this case, living cells have internal divisions, each surrounded by ‘secondary’ membranes. Furthermore, this type of organisms may consist of more than one cell. Many of them – including us, humans, actually comprise many layers of cells. Skin, muscle, bones, ‘internal’ organs, brain… Each of them carefully constructed using building blocks taken, with the help of the digestive system, from the environment.

Making a parallel between a humble unicellular organism, let’s say an amoeba, and a proud ape we’ll notice that the role played by the amoeba’s membrane is fulfilled by a host of the ape’s organs. Skin, lungs, digestive system and kidneys are the first to jump up for attention. On a closer examination – amoeba’s membrane keeps the organism together and acts as a locomotion device besides performing the respiratory, digestive and excretory tasks, the ape’s bones and muscles start to beg for attention

But what about the brain? What role does it play? What is it? An ‘internal organ’ or just another descendant of the membrane?
I’ll let you make that call.
I’ll only mention that the brain ingests information, digests it and then ‘excretes’ decisions. Which coalesce into ‘fate’/’destiny’, are remembered as ‘history’ and eventually end up as ‘tradition’.

According to ‘science’, life is nothing but a process through which (genetic) information is passed, with small alterations, from one generation to another and during which the environment is, however minutely, changed by whatever the living organisms do during their lifespans.

‘Individually’ – organism by organism, life takes place inside a ‘membrane’. Which you might call it ‘skin’, if you like.
That membrane separates the ‘inside’ – the living organism, from the ‘outside’ – otherwise known as the ‘environment’.
Each individual organism continues to be alive for as long as the membrane manages to keep the inside in, the outside out AND to properly regulate the exchanges between the inside and the outside.
This being the moment when we need to remember that each living organism needs to eat, to drink, to breathe and to excrete. Meaning that it needs a more or less continuous flow of certain substances from the outside and to periodically clean itself. And the moment to understand that each organism continuously changes its environment. By incorporating some of it while feeding/breathing and by ‘polluting’ it when ‘throwing out’ the by-products of its metabolism.

For all the activity above to take place, each individual organism needs to follow some ‘rules’. It’s ‘membrane’ needs to ‘know’ which substances to allow in and which to keep out. Which substances to throw out and which to keep it.
To perform all these duties, the membrane itself needs to be organized in a certain manner. For all to happen as it should, the ‘interior’ has to be organized in a certain – and specific, manner.

On the other hand, for any (set of) rule(s) to make sense, it has to be congruent to the situation it ‘attempts’ to manage. For instance, the rule about what substances are to be ‘allowed in’ has to be adapted both to the specific needs of the organism following it AND to what substances are available in the particular environment in which that organism attempts to survive/thrive.
Since the environment in which the living process attempts to take place is subjected to continuous change – both as a consequence of organisms living in it and as happenstance happening, the ‘rules of life’ cannot be ‘set in stone’.
For life to continue in a consistent manner, it has to preserve its rules while for life to survive in an ever-changing environment it has to adapt its rules to fit the changes in the environment.
This being where evolution takes charge.

That’s why the life we’re familiar with, ours, is comprised of successive generations of many individual organisms which somehow pass genetic information (rules of life) from one another. The fundamental ‘trick’ which makes everything possible being that during the ‘passing’ process the genetic information is slightly altered.
Sometimes with beneficial results – those individuals thrive and, eventually, new species appear. Other times, the results are tragic. The individuals which receive bad – read unfit, rules of life do not survive.
Equally tragic is the fate of those species, otherwise ‘successful’ until that moment, which, at some point, are confronted by so momentous changes in their environment that they are no longer able to adapt. Dinosaurs are the first examples which come to my mind but the list is so long that we’ll never learn about all of them.

A pessimist might conclude that life is all about species and that individuals are expandable.
Au contraire, mon cher ami. Since there’s no way in hell – or in heaven, for anybody to know which individual organism has that particular piece of information which will enable their successors to survive the next alteration in the environment it would be rather dense to consider any individual as being expandable. In fact, it was the ‘individualization’ of the living process that made possible the evolutionary process.

Life is about both individuals and species, simultaneously and with equal importance.

Undeva în Romania….

Unul dintre motivele pentru care l-am împușcat pe Ceaușescu a fost ‘distrugerea satului românesc și a tradițiilor sale’.
Foarte mulți dintre copiii țaranilor care au refuzat atunci să-și părăsească rosturile s-au risipit acum în cele 4 zări ale pămîntului….
Și nu neapărat din cauza ‘mizeriei’. Cei de-aici aveau antenă de satelit!

Regina Maria,
Ana Pauker,
Elena Ceaușescu,
Viorica Dancilă.

In felul lor, fiecare dintre acestea au reprezentat câte o premieră în viața socio-politica a României.
Fiecare dintre ele au exemplificat câte un fel de culme.

Concluzia?

Sunt mai multe.
Aș menționa doar două.

Mamele românce au ezitat pentru prea multă vreme în a-și încuraja fetele să ‘spargă’ barierele și băieții în, la început, a accepta iar, mai apoi, a încuraja ei înșisi acest lucru.
Soții, tații și colegii, români nu au fost în stare să înțeleagă, autonom, că nu pot gestiona toate lucrurile de unii singuri.

Așa că singurele femei care au ‘reușit’ să ‘penetreze’ au fost ‘excepțiile’.

Socrul meu a trecut ‘în rândul drepților’
Soția mea era deja acolo așa că am făcut de unul singur cei 550 de kilometri care ne despărțeau.
La volan. Pe ninsoare. Noaptea, în cea mai mare parte.

Fiind singur, am avut timp să gândesc.

Cei mai mulți dintre cei din jurul meu erau șoferi de TIR.
99.5% dintre ei conduc aproape perfect. Chiar dacă, de multe ori, condițiile sunt improprii. .
Accidentele produse de tiriști sunt rare. La fel de rare, din punct de vedere statistic, sunt și cele produse de restul șoferilor profesioniști.

Care șoferi profesioniști cară economia în cârcă.
De la pâinea proaspătă pe care o savurăm în fiecare dimineață până la betonul de la fundația caselor noastre.

Și atunci?
De ce avem o părere atât de proastă despre acești oameni?
De ce îi alintăm ‘neamul lui Manivelă’?
Doar pentru ca 0.5% dintre ei produc niște accidente suficient de dramatice încât să ajungă ‘subiect de presă’?
Doar pentru că patronii lor le pun la dispoziție niște camioane care nu merg chiar atât de repede pe cât am vrea noi să mergem?
Sunt ei de vină pentru faptul că noi, toți, n-am fost în stare să construim suficient de multe autostrăzi?
Sunt ei de vină că ….?
0.5% dintre ei sunt. De vină. Pentru multe lucruri.

Iar noi, restul, suntem de vină pentru faptul că nu suntem în stare să facem deosebirea dintre adevărații vinovați și cei care ne pun în față ‘pâinea noastră cea de toate zilele’ în fiecare dimineață.
Pe ploaie, pe ninsoare…

“One of Pareto’s most noteworthy and controversial theories is that human beings are not, for the most part, motivated by logic and reason but rather by sentiment.”

Coming from an engineer – Pareto had started as one, this concept becomes even more noteworthy.
Why would a ‘professional using precision measurements and seeking consistently reproducible results’ focus his attention on sentiment rather than reason?

Because this is the reasonable thing to to?

And one of the reasons for which I tend to agree with him – besides being an engineer myself, is that he had started his studies using the most ‘reasonable’ instrument ever devised by man: “Residing in Florence, he studied philosophy and politics and wrote many periodical articles in which he first analyzed economic problems with mathematical tools.”

So, Pareto had reached the conclusion that human beings are driven mostly by sentiment after rationally analyzing the economic (and political) life.

OK. But what lies behind ‘sentiment’?

Pareto had proposed ‘residues’ as ‘motivation’ for sentiment. His theory is interesting only rather complicated. Almost byzantine. A well written summary can be read here.

What I find fascinating about Pareto’s theory is the rather veiled but certain correspondence which exists between his ‘residues’ and Maslow’s “hierarchy of needs”.

I’ll try to ‘raise the veil’ at a later date, today I’ll just point you towards a very relevant ‘coincidence’.

The psychologist had traveled the same road as the engineer.

Maslow (1943) initially stated that individuals must satisfy lower level deficit needs before progressing on to meet higher level growth needs. However, he later clarified that satisfaction of a needs is not an “all-or-none” phenomenon, admitting that his earlier statements may have given “the false impression that a need must be satisfied 100 percent before the next need emerges” (1987, p. 69).

Both had started ‘deterministically’, trying evidentiate ‘the’ (ironclad?) link between behavior and conditions – and expecting that link to be of a rational nature, only to reach the conclusion that individual sentiment/evaluation is at least as important – if not more so, as reason in the decision process. In shaping human behavior.


https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/eliberari-in-masa-in-trei-dosare-celebre-deciziile-luate-de-instanta-suprema-1052295?fbclid=IwAR3nnHuF18rLpQvA3KoNutXU19rSW3K4q6xGiUbL9mRbSpJiLPI2zxIEM4Y

Chestia asta nu e chiar atat de simpla precum pare la prima vedere.
Nici astia, si nici aia care or urma, n-ar fi iesit daca intregul sistem judiciar ar fi respectat, ‘la sange’, “litera legii”.
A scoate pe cineva nevinovat pe baza de ‘tehnicalitati’ tine de arta avocatilor. Nu discutam aici moralitatea fenomenului.
A nu da nastere unor astfel de ocazii tine de profesionalismul celor care aplica legea. Nu este suficient ca acestia sa fie ‘bine intentionati’ – in orice directie, mai trebuie ca actul de justitie sa fie si convingator pentru restul societatii.

Fiat justitia, ruat caelum inseamna mult mai mult decat “faca-se dreptate chiar daca ar fi sa se prabuseasca cerul” (condamna-l cu orice pret daca il crezi vinovat).

Bunicii nostri romani erau, ‘la baza’, razboinici. Scrijeleau cuvintele cu varful sabiei, nu le mangaiau cu varful vreunei pene. Spusele lor erau mai degraba niste avertismente si mai putin indemnuri metafizice.
Erau mult mai interesati de amanuntele practice ale guvernarii imperiului decat de aspectele morale ale justitiei abstracte.

Ai grija! Daca dreptatea pe care o faci nu este cu adevarat dreapta, mai devreme sau mai tarziu cerul de asupra capului iti va cadea de sub picioare‘!

– Du-te mă la vot!

– Bunicule… hai să fim serioși… ăsta e circ, nu referendum.

– Tu nu ești mândru că ai făcut 19 ani și poți să votezi? Nu pentru asta s-a dus tac-tu la revoluție în ’89? Pentru democrație? Unde dacă nu votezi, nu exiști?

– Sunt foarte mândru că pot vota și, în același timp, foarte supărat că țara în care trăiesc – și în care ați tot votat tu și tata în ultimii 30 de ani, a făcut în așa fel încât să trebuiască să stau acasă tocmai prima oară când aș fi putut să votez și eu . Democrație este atunci când ai posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză și după cum crezi tu, nu despre a pune un vot în urnă pentru că așa ți-a spus cineva. Sau pentru că ‘așa e normal’… Stai liniștit, o să mai am și alte ocazii!

%d bloggers like this: