Mai bine spus nu-mi mai place.

A fost o vreme cand ma uitam la cateva dintre emisiunile lor.
La Mircea Badea, de exemplu. La inceput era interesant. Obraznic, proaspat. Obraznicia a ramas numai ca de vreo cativa ani incoace se cam repeta. Asa ca …

Singura lor emisiune care merita atentie in continuare este “In Premiera” cu Carmen Avram. De fapt aceasta este emisiunea lor fanion, cea care castiga premii internationale si care i-a facut cunoscuti peste hotare.

In rest… s-au coborat si ei la stilul tabloidizant care face ‘breaking news’ din orice si unde la ordinea zilei sunt exagerarile si can-canurile.

Dar faptul ca au coborat stacheta nu inseamna ca trebuie desfiintati. Ci doar ca noi, spectatorii, nu pierdem nimic daca nu ne mai uitam la emisiunile lor.

N-am sa ma apuc sa discut acum despre actiunea ANAF-ului sau daca interventia Senatului reprezinta o imixtiune, sau nu, in mersul justitiei.

Ce ma intereseaza pe mine este reactia publicului.

Care, din nou, s-a lasat impartit in tabere. Atat de distantate incat nici nu-si mai vorbesc intre ele. Ba chiar unii isi retrag like-rile date lui Iohannis pe Facebook pentru ca a indraznit sa spuna ca nu este de acord cu evacuarea fortata.

N-am sa va ‘plictisesc’ acum cu ‘libertatea de expresie este esenta democratiei’ si cu ‘actul de justitie s-a incheiat atunci cand cladirea a intrat in posesia statului iar ce se intampla in continuare are de-a face doar cu modul in care niste functionari gestioneaza aceste proprietati in numele nostru’.

Am sa va intreb insa cat mai avem de gand sa ne lasam manipulati?
Impartiti in gasti pentru a fi dusi de nas cu si mai multa usurinta?

Chiar asa? Doar Moise Guran s-a prins ca victimizarea Antenelor poate fi extrem de folositoare pentru unii si extrem de nociva pentru ceilalti? Doar Patrick Andre de Hillerin a avut curajul sa ne spuna ca nu e bine sa ne bucuram de raul altora?

Si totusi dracul nu este chiar atat de negru.

Sunt multi cei care nu se lasa orbiti.

Presedintele Tarii, primul ministru, presedintele Senatului, ziaristii pe care i-am mentionat deja precum si inca multi altii. Nu doar ziaristi.

Si inca ceva. Foarte multa lume ii atribuie lui Basescu ‘meritul’ de a fi bagat zazanie in clasa politica romaneasca. Din pacate fenomenul a inceput mult mai devreme. ‘Meritul’ acesta nu ii apartine, in nici un caz, in totalitate.
Mai tineti minte Mineriadele? Manifestatiile si contra-manifestatiile din 1990-1991?
‘Noi muncim, Nu gandim’ si ‘Moarte Intelectualilor’?

Poate ca, sub valurile facute de ‘agitatorii’ de profesie, oamenii care conteaza, adica poporul, au inceput sa isi dea seama ca nu are rost sa astepte ca politicienii sa-si faca datoria singuri. Ca acestia trebuiesc impinsi de la spate.
Asa cum a facut multimea indignata de ce s-a intamplat in ‘Colectiv’.

Si uite ca cei aflati astazi ‘in fruntea bucatelor’ nu mai afiseaza nepasarea suficienta cu care ne obisnuisem pe vremurile lui Nastase si ale lui Basescu.

Daca vom continua sa stam cu ochii pe ei, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine.
Bineinteles, cu conditia ca pana atunci noi sa nu ne luam, unii pe altii, de beregata.