crochetcapforgentleman1866sm

In calitate de fumator caruia nu-i place sa stea in fum – da, exista si din astia – regula asta mi se pare de bun simt.
Si totusi. Simplul fapt ca mie mi se pare de bun simt nu cred ca are mare valoare… S-ar putea sa fie nevoie de niste argumente mai solide.

Pentru inceput iata unul de ordin istoric.
Prin secolul XIX, atunci cand Europa de Vest incepuse sa se civilizeze – adica sa faca lucrurile dupa reguli si nu dupa bunul plac al fiecaruia – fumatul avea un anume tipic. In primul rand tutunul era destul de scump asa ca oamenii – de obicei barbatii – fumau cate o tigara (de foi) sau cel mult doua. Si nu neaparat in fiecare zi. Dar musai dupa masa de seara si doar dupa ce femeile se retrageau in alta camera. Iar copiii fusesera trimisi de mult la culcare. Si pentru ca mirosul de tutun ars nu era nici atunci considerat a fi foarte placut barbatii respectivi foloseau o anume jacheta doar pentru chestia asta.
Mai apoi acea jacheta a intrat in uzul curent si acum i se spune ‘smoching’, dar asta e alta poveste…

Revenind in contemporaneitate voi sari cu o gratie elefantina peste argumentele de natura medicala – care nu conving pe nimeni pana cand nu este prea tarziu – si voi aduce in discutie o problema draga noua.

Libertatea.

Am citit pe FB ca “Este o mare lipsă de fair play să interzici total fumatul. Aceasta deoarece victime sunt oameni aflați deja sub o puternică dependență. Deoarece multe afaceri aducătoare de locuri de muncă și taxe sunt deja construite în jurul acestui viciu.”

Fiind eu insumi in aceasta situatie mi s-a parut ca omul avea o oarecare dreptate.

Altcineva a introdus in discutie o ‘chestiune de principiu’: restringem o libertate sau o anulam pentru ca ponderea abuzului derivat din fapta incepe sa produca efecte suparatoare la nivel societal”

In momentul acela mi-am dat seama ca treaba e un pic mai complicata decat pare la prima vedere.
Despre care libertate vorbim aici?

A fumatorilor sa isi strice singuri sanatatea, a fumatorilor sa-i afume pe toti ceilalti, a ‘celorlalti’ sa isi asume riscul de a fi afumati sau a ‘celorlalti’ sa manance intr-o carciuma unde miroase doar a mancare?

Ca sa nu mai vorbim si de libertatea carciumarilor de a organiza sesiuni de sinucidere colectiva pentru clientii lor…atat pentru cei activi cat si pentru cei pasivi.

Hai ca m-am zapacit de cap, tot ratacind printre valatucii astia de fum.