2-capsunari

Abia ce a fost promulgata legea votului prin corespondenta ca au si inceput sa umble pe net tot felul de mesaje care exprima nemultumirea unora dintre cei ce au ramas sa manance ‘salam cu soia’ fata de posibilitatea ca si cei care ‘au fugit’ sa isi exprime optiunile in ceea ce priveste viitorul Romaniei.

O parte dintre argumente, bineinteles ca mult mai frumos ambalate decat am facut-o eu, se regasesc intr-un articol aparut nu demult in Deutsche Welle si datorat lui Horatiu Pepine: Votul de la distanta si natiunea extrateritoriala”.
Cele mai uzuale dintre ele sunt grupate in doua categorii.
Una de natura ‘tehnica’ – cica nu se poate asigura confidentialitatea votului si certitudinea ca cel care exercita votul este chiar persoana care ar avea dreptul sa o faca.
Si o alta de natura morala – ce treaba are ‘el’, de acolo, sa ne hotarasca ‘noua’ destinul. Aici.

Cu alte cuvinte ‘tehnicienii’ se opun idei de vot prin corespondenta, sau chiar electronic, pentru ca s-ar putea ca unii sa ‘vanda’ buletinele de vot. Sau sa accepte ca cineva sa li se uite peste umar atunci cand voteaza.
Teoretic au dreptate.
Practic e echivalent cu a banui ca o proportie semnificativa din electorat ar fi dispusa sa faca asa ceva. Se poate, cine stie…
Totusi nu prea imi vine a crede ca o operatiune care ar aduna un numar semnificativ de voturi in felul asta ar ramane ne-sesizata.

In ceea ce priveste argumentul moral… Aici treburile sunt putin mai complicate. “Cei care s-au exprimat într-o formă sau alta, par să ignore faptul că numai românii au pretenția de a vota masiv din țări străine. Toți ceilalți europeni fie se întorc acasă în ziua votului, fie își vor fi pierdut între timp dreptul de vot.”
Prima natiune moderna care a (re)introdus ideea de democratie in Europa a fost Anglia iar principiul care a stat la baza demersului a fost ca regele sa nu poata impune impozite fara acceptul celor care urmeaza sa le plateasca. Acest principiu continua sa functioneze si in zilele noastre. Se organizeaza alegeri locale – care determina cum vor fi cheltuite taxele stranse la nivel local, alegeri nationale – guvern si taxe la nivel national, ba chiar si alegeri pentru Parlamentul European.
Ei bine, exista o tendinta prin vestul continentului ca la nivel local sa voteze toti cei care au resedinta intr-o anumita localitate, fara sa conteze cetatenia. Locuiesti legal, adica platesti taxe, in localitatea respectiva? Votezi. Si gata.
Largind putin perspectiva nu putem sa nu observam ca marea majoritate a Romanilor care ‘au pretentia de a vota masiv din tari straine’ au o stransa legatura cu tara. Au proprietati aici – si platesc taxe pentru ele, trimit gramezi de bani rudelor ramase in tara, vin aici de doua, trei ori pe an… Foarte multi dintre ei chiar planuiesc sa se intoarca pentru a-si cheltui aici pensiile pe care  le vor primi ‘de-acolo’.
In situatia asta ‘pretentia’ lor nu mai pare chiar atat de exagerata…

Iar toata discutia cade in derizoriu in momentul in care intelegem ca tot razboiul asta se poarta pentru 2 locuri in Senat si 4 in Camera.

Sau poate ca tocmai de asta a fost starnit tot ‘scandalul’ asta? Ca sa nu se prinda oamenii ca legea este foarte frumoasa dar ca de fapt nu are mare importanta cate voturi vor fi exprimate in afara granitelor atunci cand vine vorba despre alegerile parlamentare?