Acu’ douazeci de ani urmaream la Telejurnal reportajele despre razboiul din Bosnia si ma intrebam ca prostul: “Da’ oare cine repara drumurile pe acolo? Sunt in plin razboi si nu vezi o groapa!”
Anul trecut am trecut pe acolo in drum spre Muntenegru. Inca nu reparasera toate casele dar drumurile erau tot netede ca-n palma. La un moment, din cauza ca reparau un pod, deviasera traficul pe niste drumuri secundare, destul de inguste pentru gustul nostru, si abia acolo am intalnit cateva denivelari. Undeva in creierii muntilor.
Cand m-am intors am dat o raita pe Transfagarasan. Cu toate ca era, in mod evident, reparat de curand tot era sa-mi rup masina. Pe partea sudica. Oare de ce partea dinspre nord are tot timpul asfaltul neted iar cea din sud e mai cariata decat maselele unui mos betiv?

Anul asta m-am dus in Grecia. Acolo mai gasesti cate o portiune de asfalt mai peticit. Pe ‘ulitele’ dintre case. In rest parca atunci au turnat asfaltul.
La intoarcere m-am pierdut prin Bulgaria. Ce-i al lor i-al lor. Stau destul de prost cu semnalizarea – au deschis un punct nou de vama cu Grecia si la intoarcere n-au pus bine semnele. Sau poate ca sunt eu mai nepriceput in ale orientarii turistice? In orice caz iar am ajuns pe niste ratacanii cu o singura banda prin mijlocul padurii la cel putin 20 de km de nicaieri. Ce credeti ca am gasit acolo? Singurele gropi pe care le-am vazut in toata Bulgaria?
In schimb atunci cand ajungi pe partea romaneasca a Podului Prieteniei ti se pare ca ai ajuns in transee… Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca pe ditamai drumul pe patru benzi de la Giurgiu la Bucuresti e la un moment dat un pod care pare acoperit cu tabla ondulata, nu cu asfalt.
Si ca sa fie tacamul complet mi-am luat socrii la plimbare prin muntii Suhardului. La intoarcere ne-a apucat ploaia. Nimic neobisnuit la munte, nu? Tocmai treceam prin Rodna. Comuna mare, ‘cuprinsa’! Judecand dupa cum arata casele pare a fi locuita de oameni gospodari… Cine stie, poate c-oi fi avut eu ghinion. Chiar in fata bisericii ‘astepta’ o groapa. Noroc ca era ‘in localitate’ si mergeam incet. N-am vazut cat de adanca era – din cauza ‘apei de pe carosabil’ – dar zdruncinatura a fost atat de zdravana incat s-a resetat ‘kilometrajul’. (Ala pe care il poti da la zero apasand pe butonul din bord, nu cel ‘mare’. As fi vrut eu…)
M-am inapoiat catre Bucuresti pe ‘autostrada’ A1. La ducere fusese cum fusese. La intoarcere a fost de groaza. De parca n-ar fi ambele sensuri pe aceiasi sosea. Ultimii patruzeci de kilometri sunt mai degraba montagne-russe decat autostrada. Dai din groapa-n groapa si cand te plictiseti de gropi ajungi in sleauri. Cand treci de pe o banda pe alta masina se clatina ca o barca pe valuri.

O fi bine, domnilor care guvernati/ati guvernat?