Ieri. Sau mai bine spus acum o luna si jumatate. (Când gătesc curăț legumele pe cate un ziar. Astazi a venit randul unui Jurnalul Național din 21 mai 2014)

fabiani

“Pianistul Fabiani Prcsina (11 ani) şi-a pierdut mama acum o lună. Ea a fost ucisă pe trecerea de pietoni de un tânăr aflat la volanul unei maşini de lux. Copilul continuă să cânte şi îi dedică mamei recitalurile….
Tragedia s-a întâmplat în urmă cu o lună, în Joia Mare a Paştilor, când femeia (mama lui Fabiani) se întorcea de la lucru, în chiar ziua ei de naştere. Pe o trecere de pietoni din Petroşani, femeia de 41 de ani şi încă un bărbat au fost spulberaţi de maşina de lux condusă de un tânăr de 21 de ani, care abia îşi recuperase permisul auto după ce poliţiştii i l-au suspendat pentru conducere cu viteză excesivă. Cei doi au murit pe loc. Patru zile mai târziu, de ziua lui, Fabiani îşi conducea mama pe ultimul drum. Copilul nu şi-a mai sărbătorit ziua, în schimb şi-a pus dorinţa ca mama lui să se întoarcă din ceruri. „Fabiani crede că, dacă a înviat Iisus, şi mama sa va reveni acasă“, scria într-un mesaj postat pe Facebook sora acestuia.”

Florin Iaru: “Ideologi si alte lighioane”.

“Aşadar, dacă binele e ameninţat atât de rău din ambele părţi, un spectator admirând comédia ar putea spune cu îndreptăţire: „Să piară toţi!“. Comic e faptul că ambele tabere se agită în numele democraţiei, a progresului, a valorilor. Toţi apără un principiu. Şi, în acelaşi timp, sunt surzi la diversitatea fundamentală a naturii umane. Unul e de stânga, altul de dreapta, unul e tradiţionalist, altul, modernist, unul e trist, ultimul, şi mai trist. Sentimentul că fiinţa celuilalt nu te lasă să respiri, să trăieşti, că o conspiraţie a imbecililor, a serviciilor secrete îţi ameninţă viaţa domină România. Nu poate avea cineva o idee a lui, un sentiment, o părere. Nu. E a stăpânului, a mogulului, a ruşilor, a lui Băse, a lui Ponta. Nimic nu e întâmplător. Grupurile se fac şi se desfac şi, mare ciudăţenie – cei care erau duşmani neîmpăcaţi devin prieteni la toartă, iar cei care se pupau în bot la guvernare şi în Parlament şi-au jurat moartea. Dacă iubeşti câinii, vrei să-mi omori pisica. Dacă îţi place roşul, eşti comunist. Dacă visezi, eşti nebun. Dar întotdeauna, eşti al cuiva. Un plan dement, ca o ciupercă atomică, umbreşte România. În numele ei se ascut cuţitele, se ghintuiesc ghioagele. Din păcate, planul ăsta are un nume trist: paranoia!”

 

Astazi. Pentru a cumpara legumele despre care tocmai va povesteam ca le curat a trebuit sa ma duc in piata. Acolo ‘m-am impiedicat’ de un 22.

Dorel Sandor: “Mediocritatea clasei politice ameninta Romania.
O evitare permanentă a obstacolelor, a încercărilor și o generare de eșecuri permanente la nivel administrativ și la nivelul atingerii unor ținte și angajamente internaționale. Deci, prin rezultate, ne dăm seama că aceste câteva sute, câteva mii de personaje cu insignă politică sunt departe de performanță, de integritate, departe de asumarea unei misiuni la nivel național sau local.”

In timp ce curam legumele alea ma uitam la televizor.
Realitatea TV: “Suspiciuni de coruptie in ministere. Surse: DNA va incepe urmarire penala penala pentru mai multi ministri”
Dudu Ionescu (ministru de interne taranist, rugat sa comenteze, reproduc din memorie): ‘Toate astea vor continua atata vreme cat vom continua sa nu tinem cont de natura umana. Acum ne comportam ca si cum politicienii ar fi ingeri si ne miram atunci cand acestia ‘cad’. Cata vreme ‘morcovul’ (leafa pe care o primesc acestia) si ‘biciul’ nu vor fi suficient de mari nu se va schimba nimic. E adevarat ca peste tot in lume in administratia publica lefurile sunt un pic mai mici decat in privat dar cei angajati acolo se bucura de o oarecare stabilitate. Aici lefurile sunt mult mai mici decat in pozitiile corespondente din privat iar la fiecare ciclu electoral sunt schimbati majoritatea ‘adminstratorilor publici’. Si ne mai miram ca cei cu adevarat competenti evita cu orice pret sa fie slujbasii statului?’

Sa fi inceput oare curatenia sau e doar inca un episod din nesfarsita lupta politica?

Si de fapt conteaza oare cu adevarat?
In realitate toata tarasenia asta va continua pana cand noi, astia, ne vom da seama de adevarul spuselor lui Basescu (redau din memorie, l-am vazut la televizor acum cativa ani):
‘Sa va fie clar, un ministru sau un factor de raspundere din administratie isi poate face mendrele doar in masura in care este ajutat de cel putin o parte dintre cei din jurul său si in conditiile in care ceilalti intorc privirea.’