Scriind comentariul precedent despre evolutia de la stadiul de tara ‘bananiera’, care se bazeaza in principal pe exploatarea resurselor naturale,  la cel de economie industrializata care isi valorifica cat mai bine potentialul uman, mi-am adus aminte de ‘nu ne vindem tara’.

Lasa ca in loc sa o vindem am lasat sa fie pradata…din pacate semnificatia ‘strigaturii’ e chiar mai adanca!
Poate ca initiatorii ei, ‘raspandaci’ care aveau ca misiune crearea unui etos care sa permita ramanerea la putere a ‘esalonului 2’, erau ‘sinceri’ in sensul ca le era intr-adevar frica ca daca ar fi venit niste investitori seriosi ar fi cerut instaurarea unei ordini firesti…cam asa cum cere acum Dacia sa fie construita autostrada Pitesti-Sibiu…

Problema este insa ca zicala a prins la public ori asta inseamna ca publicul respectiv nu trecuse inca de etapa de dezvoltare a organismului social in care identitatea proprietarului este mai importanta decat efectul folosirii proprietatii. Bineinteles ca acestea doua sunt strans legate numai ca orice exagerare, in oricare dintre directii, duce la izbirea oistei de gard sau chiar mai rau.

Pai daca societatea romaneasca, populatie + guvernanti, ar fi reusit sa gaseasca o cale de a conduce eficient economia pe vremea cand toate erau ‘proprietatea intregului popor’ s-ar mai fi prabusit vreodata comunismul? Si atunci de ce am insistat sa lasam friele in mana acelorasi oameni care le tinusera si pana atunci? De ce ne-a fost frica de venirea unora care sa ne invete un nou model?

Bine, asta nu inseamna adoptarea necritica de comportamente doar pentru ca acestea provin ‘din afara’, acest lucru ar fi cel putin la fel de daunator ca refuzul aprioric de a intra macar in contact cu ele, din simpla frica de contaminare. Intotdeauna oamenii sunt cei chemati sa fie masura tuturor lucrurilor precum si motorul evolutiilor sociale.

Atunci nu ne-am ridicat la inaltimea provocarilor. Acum insa se pare ca avem parte de un nou start.