Ora 3:15 noaptea, in Bucuresti.
La ambasada Federatiei Ruse in Romania suna telefonul.
Ofiterul de serviciu se trezeste cu greu si raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, domnule Karpov, puteti sa-mi spuneti cat este ceasul, va rog?, se aude vocea de la capatul celalalt al firului.
Karpov se uita la ceas si raspunde:
– Este ora 3 si 20 noaptea!
– Multumesc, spune interlocutorul si inchide.
“Ah, cati nebuni au voie sa dea telefon…” gandeste ofiterul Karpov si se culca la loc.
Dupa vreo 10 minute suna din nou telefonul.
 Karpov se trezeste din nou si, iritat, raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, tot eu sunt, replica interlocutorul. Puteti sa-mi spuneti din nou cat este ceasul?
Karpov se uita din nou la ceas:
– Este ora 3 si jumatate dimineata…
– Bine, multumesc, spune celalalt si inchide.
“Ah, ce noapte infernala”, gandeste Karpov si se duce din nou in pat.
Dupa inca un sfert de ora, telefonul suna din nou, insistent.
De data asta, Karpov sare din pat, ridica nervos receptorul si urla:
– Alo, Ambasada Rusiei, Karpov la telefon!
– Buna dimineata, domnule Karpov, tot eu sunt! Mai spuneti-mi o data cat este ceasul!
– Este ora… Da’, stimate domn, lasa-ma odata in pace! Aici e am-ba-sa-da  Ru-si-ei!!! Suna, domnule, la robot!
– Da’ ce, robotul mi-a luat mie pendula in 1944?
 PS Multumesc din inima ‘creatorului anonim de bancuri’ care l-a facut precum si internetului care a l-a transportat pana in mailul meu.