Intamplarea a facut ca in armata sa fiu comandant de grupa.

Imediat dupa ce am fost numiti pe functii (la TR – termen redus, cei care faceau armata inainte de facultate, 9 luni, 15 septembrie-15 iunie – chestia asta era in functie de inaltime si ochelari, nu prea avea legatura cu aptitudinile) a trebuit sa ne alegem “sectoarele”, adica zonele de unde urma sa facem curatenie.
Erau ‘disponibile’ dormitoarele, holul, curtea din jurul ‘pavilionului’ si buda. Adica WC-ul. Am ales WC-ul fara sa clipesc. (Citisem aproape tot ce scrisese Sven Hassel, aveam un unchi care calatorea mult peste hotare si care aducea si carti, nu doar blugi).

Bineinteles ca cei din grupa mea au protestat vehement atunci cand au auzit ce ii asteapta.
‘Asteptati un pic. Mai vorbim peste 2 saptamani.’

Regula era asa: ‘sectoarele’ durau o ora sau o ora si jumatate. In timpul asta nimeni nu avea voie in dormitor, sa umble pe hol sau sa intre in buda. Prin curte puteai sa mergi cu conditia sa ajungi acolo. Fiecare statea in sectorul lui si facea ce avea de facut.

Cei din dormitor munceau cam tot timpul sa termine ce aveau de facut.
Cei de pe hol terminau mai repede si dupa aceea se bateau de musca pentru ca nu aveau nici macar un scaun pe care sa se aseze asa ca de obicei se duceau sa ii ajute pe cei din dormitor sau se rugau de noi sa ii primim ‘in vizita’.
Cei din curte maturau un pic si apoi se apucau de fumat. Asta la inceput, foarte repede dupa aceea au cazut frunzele, apoi a nins iar in primavara au trebuit sa sape rondurile de flori.
Noi, cei din buda, terminam curatenia cam in 10 minute si dupa p-orma jucam carti pe o masuta pe care o mostenisem de la cei din-aintea noastra. In plus mai facem si rost de tigari de la cei care aveau ‘nevoi fiziologice’: taxa de intrare. Daca noi nu aveam voie in dormitor sau sa umblam pe hol in timpul acela de ce altii sa fi avut voie in buda?

Nu-i asa ca pe lumea asta lucrurile nu sunt chiar asa cum par la prima vedere?