In anii de dupa ’89 am lucrat pentru o firma de shipping asa ca Portul Constanta devenise o a doua casa.
Am invatat foarte multe acolo si nu doar despre transporturile navale.
Printre altele acolo am auzit de cuvantul ‘caplama’.

Ca sa intelegeti ce vreu sa spun cu treaba asta o s-o iau mai pe departe un pic.
Navele comerciale produc profit doar cand se misca asa ca timpul petrecut in port este vazut, mai ales de armatori, ca un timp mort. Ca atare manevrele de incarcare si descarcare se fac cat mai repede posibil iar reparatiile se programeaza cu cat mai multa grija. Iar daca o defectiune apare chiar inainte de plecarea navei, cind totul parea in regula, situatia este vazuta aproape ca o catastrofa.
Am asistat la urmatoarea intamplare. Chiar inainte de controlul de plecare, la un vapor sub pavilion strain, echipajul a constatat ca o teava pierdea lichid. Nu puteau pleca asa si sa o repare la urmatoarea escala asa ca au chemat o echipa de reparatii. Armatorul era ingrozit. Era vineri seara asa ca tipul se astepta ca echipa de reparatii fie sa refuze sa vina la lucru pana luni fie sa ceara o caciula de bani ca sa lucreze in week end.(Teava era destul de groasa si gaura pozitionata in asa fel incat segmentul respectiv ar fi trebuit demontat inainte de aplicarea unui petic) Cind au venit cei doi sudorii s-au uitat la teava, apoi unul la altul si in final la reprezentantul armatorului si la comandant:
– Ce fel de reparatie vreti sa facem, sa va tina toata viata dar dureaza ceva sau sa puteti merge pana in primul port si dureaza o ora?
Comandantul, care se si vedea intr-un restaurant la tarm, cu un pahar in mana si o ‘hostess’ alaturi, a optat pentru reparatia ‘temeinica’. Agentul trimis de armator, care stia ca urmatoarea escala era programata sa dureze o saptamana, timp suficient si pentru o a doua reparatie mai mult decat temeinica, a optat pentru varianta mai expeditiva. Asa ca sudorii au pus mana pe ‘faclia’ cu acetilena, au taiat o mare fereastra pe partea accesibila a tevii, prin acea fereastra au ‘astupat’ spartura buclucasa si apoi au sudat la loc ce taiasera. Totul a durat mai putin de o ora. Iar eu am ramas de atunci cu impresia ca termenul de ‘caplama’, folosit atat de sudori cat si de asistenta, inseamna ‘petic’ precum si cu admiratie netarmurita pentru ingeniozitatea celor doi. Bine, in timp acea admiratie mi-a mai scazut dupa ce am aflat ca manevra este destul de bine cunoscuta in bransa instalatorilor… In orice caz in vinerea aia am fost si eu fericit pentru ca am putut veni acasa in loc sa mai stau pe coclauri inca o noapte.

Bine, dar de-am povestit toate astea?

Atunci a fost prima oara cand am facut cu adevarat cunostinta cu ideea de ‘merge si asa’! Si nu ma refer aici la compromisul ieftin sau la lene, la incercarea de fuserleala. Nu! A fost vorba de calcule reci, eficiente. Fiecare si-a vazut interesul sau.
Comandantul a incercat sa mai stea o noapte pe uscat pentru ca oricum contractul sau se apropia de sfarsit si el de pensie.
Reprezentantul armatorului avea in cap ‘bottom line-ul’ si atat timp cat treaba asta nu a reprezentat un risc semnificativ pentru siguranta navei a ales varianta cea mai profitabila.
Sudorii, care nici ei nu prea voiau sa vina sambata la servici sau sa stea toata noaptea pe acolo – firma nu era a lor si patronul nu prea se inghesuia cu primele – au preferat si ei varianta ‘scurta’ mai ales ca armatorul si-a manifestat recunostinta in mod palpabil…

Asa ca nu prea ma mai mira cand vad cum de multe ori oamenii vad o aceiasi situatie in moduri foarte diferite, in functie de interesele lor de moment. Dar ma mir atunci cand aceasta diferenta de opinii merge pana acolo incat intreaga situatie este denaturata. In examplul meu nava a plecat totusi in siguranta!

In povestea urmatoare in schimb viziunile sunt atat de diferite incat trebuie sa fii foarte atent pentru a mai intelege ceva.

Cineva a trasat o sosea pe undeva pe unde s-a nimerit sa fie si un stalp. 

Image

Bineinteles ca prilejul nu putea fi lasat nefolosit.
CEZ Oltenia a cerut 1 800 000 (in cifre un milion opt sute de mii) de lei  ca sa mute stalpul in conditiile in care “Valoarea lucrărilor pentru acest prim tronson, între Cârcea şi Pieleşti este de circa 43,2 milioane de lei”
Unii ziaristi au sarit sa faca misto de cine au apucat. De guvern, de constructor…Deh, nevoia de rating te invata…
Altii s-au apucat sa faca studii de caz despre cum e cu manipularea prin presa!
Niste comentatori, poate singurii care au inteles ceva din chestia asta, s-au apucat sa scrie pe Facebook ca “Indiferent ce vreti sa demonstrati, cu manipularea media, sa faci fundatia si sa torni un strat de asfalt cu stalpul respectiv, si fundatia lui, pe pozitie nu este corect tehnic.”

Eu m-am apucat sa fac consideratii pe marginea ‘mentalitatii de caplamagiu’…iar cu ocazia asta am aflat ca termenul nu se refera de fapt la ‘petice’ ci la un “Mod de prindere a scandurilor care formeaza un perete, de obicei la baraci si cabane, la care scandurile, asezate cu latura lunga orizontal, incaleca cea superioara peste cea inferioara, cu circa 2 cm, pentru ca apa care se scurge pe peretele astfel format sa nu patrunda pe la imbinari.”

Problema reala e ca stalpul e tot acolo, sau cel putin era tot acolo pe 24 noiembrie

Oare cand o sa ne dam seama ca daca vrem ‘sa traim bine’ trebuie sa invatam sa conlucram, nu sa ne ‘jupuim’ unul pe celalalt?

Advertisements