Am crescut in Giulestiul anilor ’60 – ’70 asa ca am vazut, si baut, multe.

Am primit repartitie la Filipestii de Padure, intre Campina si Moreni, in anii cei mai nasoi ai comunismului, ’86-’89.
Mancam la cantina fabricii si daca ratam o masa singura sansa mai era circiuma din sat pentru ca la alimentara se mai gaseau doar carlige si rafturi metalice. Sa nu va inchipuiti ca la carciuma aveau mancare – snitzelul de parizer era considerat delicatesa dar nu se prea gasea. Cateva conserve de tocana de legume, rar de fasole si din cand in cand se milostivea carciumarul de noi: improviza o tocana de cartofi cu slanina adusa de acasa de la el. Deh, eram clienti importanti…ingineri…

Pana se facea tocana gustam si noi, cateodata la insistentele celorlalti musterii care se simteau datori sa ne ‘cinsteasca’, din ce se afla prin rafturile ‘barului’: RDD (rachiu de drojdie), RDV (rachiu de vin) sau, daca eram in bani, INOX (adica vodca. I se spunea asa pentru ca era ‘curata’ ca inoxul si nu manjita cu tot felul de coloranti ca restul trascaurilor). Iar atunci cand nici una dintre acestea nu erau disponibile ne multumeam cu matrafox. Adica alcool etilic de contrabanda amestecat cu apa si cu sirop de mure. De unde provenea alcoolul…nu interesa pe nimeni pentru ca era ieftin. Stiam ca era sigur pentru ca bea si circiumarul. De ce era amestecat tocmai cu sirop de mure? Probabil ca n-o sa stiu niciodata.

Ce mi-a venit sa povestesc toate astea? Simplu. Matrafoxul ala era destul de dulce ca sa nu-i simti taria si baietii se imbatau crita. Cum noi ajungeam mai tarziu – ei veneau direct de la fabrica, noi treceam intai pe la camin sa ne spalam un pic – ei aveau doua-trei pahare avans. Si gura deja sloboda. Uite asa am aflat tot felul de chestii, care mai de care mai confidentiala dar care ne interesa … de loc. Mi s-a reconfirmat totusi ca bautura poate fi un bun prilej pentru a mai afla ceva.

Si iata ca la 25 de ani dupa acele intamplari matrafoxul isi face o intrare triumfala pe scena politica romaneasca, adus fiind acolo chiar de purtatorul de cuvant al guvernului. Altii ar spune ca a fost baut de presedinte…Ma rog…

Ce semnificatie sa aibe toata aceasta intamplare?

Conspirationistii vor spune ca Mirel Palada, sociolog de meserie si – sub pseudonimul Turambar – scriitor de talent face parte parte din corul de denigratori ai presedintelui.
Fetele mari vor sustine ca nu se cade ca un purtator de cuvant al guvernului sa se refere in felul acesta la ‘seful statului’ (?!?, nu exista asa ceva in Constitutia Romaniei).
Obsedatii de amanunte vor spune ca Palada a asociat matrafoxul cu presedintele doar pe Facebook, nu ‘in public’ si nici ‘la o ora de maxima audienta’ si ca abia Realitatea a facut mare caz din toata aceasta tarasenie…probabil ca mai degraba in cautare de rating decat de dragul de a aduce informatii pertinente in fata publicului…

Eu prefer sa vad fenomenul in ansamblul sau. Traim intr-o tara in care:
– cel putin o parte din public se amuza si este de acord atunci cand despre presedinte se spune ca ‘era matrafoxat’;
– in care purtatorul de cuvant al guvernului este atat de disperat/scarbit de ce se intampla in jurul lui – iar noi putem doar sa banuim cam care or fi acele lucruri – incat rabufneste in felul acesta;
– sau, ipoteza contrara, in care purtatorul de cuvant al guvernului se preteaza sa faca un joc atat de murdar…(nu cred ca aceasta ipoteza ar avea vreo sansa de confirmare, am enumerat-o doar de dragul demonstratiei)
– iar cealalta parte a publicului a dat un al doilea mandat si a votat impotriva demiterii unui presedinte care… completati voi, n-are rost sa continui.

Acum intelegeti de ce mi-e mie frica?
In atmosfera asta de suspiciune dusa la extrem si de lipsa totala de consideratie pentru ‘celalalt’ nu se poate construi nimic. Iar daca nu ne apucam o data de treaba ne va prinde ‘iarna vrajbei noastre’ fara acoperis deasupra capului!

Advertisements