Tipul nu-mi place.
Am o memorie lunga si inca tin minte indignarea cu care s-a repezit sa condamne faptul ca apa contine prea mult hidrogen.
Totusi intrebarea pe care o pune acum este extrem de legitima:

“Atunci când domnul Ernst Strasser a fost condamnat, aproape întreaga presă românească (scrisă și electronică) a răspândit știrea ca pe un exemplu de justiție eficientă care ar trebui urmat și de justiția română în cazul meu. Aceasta fără să se observe că, în cele patru cazuri aduse în discuție de The Sunday Times, faptele, ca și legile aplicabile, erau diferite. (Spre exemplu, ceilalți trei europarlamentari -€“ din care doar austriacul a fost trimis în judecată – se pare că se implicaseră în procesul legislativ, contra cost sau nu, în timp ce eu nu mă implicasem, nici cu bani nici fără.) Acum, când “hotărârea exemplară” a fost anulată, presa română ignoră știrea cu desăvârșire, păstrând o tăcere suspectă. Fapt care nu a împiedicat-o, totuși, să profite de împrejurarea că în aceeași zi a fost primul termen al procesului meu, spre a relua acuzațiile nefondate ce mi s-au adus pornind de la o simplă înscenare. Oare de ce?