Reverse engineering e o chestie care poate fi facuta si in industria comunicarii, nu doar in manufacturing.

Acu’ vreo cateva zile nevasta-mea m-a intrebat:
‘Mai tii minte reclama aia de la FNI, ‘Dormi linistit’?’
‘Cea care m-a facut sa cred ca aia ne luau de prosti si care m-a convins sa scot banii de acolo? Da, o tin minte. Da’ ce ti-a venit?’
‘Pai tu n-ai vazut ce reclame se fac acum la Credit de nevoi personale? Sau alea in care e vorba despre Amanarea inevitabilului ? BNR-ul a redus dobanda la 4% pe an si astia vor sa vanda credite cu DAE de 14.9%? Adica cu un ‘spread’/’adaos comercial’ de 10.9 %? Ce parere au astia despre clientii lor? Sau se adreseaza doar ‘zapacitilor’?
‘Depinde cum vrei s-o iei…Creditul ala despre care vorbeai tu, cel cu DAE de 14.9% vad ca se adreseaza direct unora care au nevoie de refinantare.  Daca au folosit prea des cardul de credit … 14.9% e mult mai bine decat 22.8%, dobanda de pe un card de credit de la aceiasi banca…’
‘Bine, intr-un fel ai dreptate…Numai ca exista tot felul de carduri de cumparaturi cu 6 sau 12 rate fara dobanda… si atunci de ce sa te bagi la un credit, indiferent de dobanda?…0% e mult mai bine decat 14.9% care e intr-adevar mai bun decat 22.8% dar de ce sa platesti dobanda daca se poate si fara… Am revenit de unde am plecat, astia incearca sa momeasca fraierii…’
‘Poti sa o iei si asa… Pe de alta parte nu era regula aia ca inainte de a da un credit bancherul trebuie sa se asigure ca creditatul este in stare sa inapoieze banii? Pai daca te apuci sa cauti fraieri ca sa le dai cu tot-din-adinsul bani cu imprumut …si la o dobanda atat de mare incat pare de pe alta lume… pana la urma asta inseamna ca strategia ta de business este cel putin dubioasa…’

Din momentul acela al discutiei am inceput sa ma gandesc la reverse engineering.

Daca analizezi un mesaj poti afla multe lucruri.
Ce vrea celalalt sa comunice, la primul nivel.
Care este publicul tinta si cam care este parerea comunicatorului despre publicul sau tinta – din modul in care este formulat mesajul si din strategia de difuzare a acestuia. Asta ar fi al doilea nivel.
Care este parerea acelui public tinta despre el insusi! Sa nu uitam ca inainte de difuzare mesajele se verifica, in focus grupuri de pilda. Iar daca ajung sa fie difuzate inseamna ca respectivele mesaje au trecut de faza focus grupurilor. Mai mult, pe masura ce sunt difuzate li se masoara impactul si eficienta. Iar faptul ca unele sunt difuzate mai multa vreme inseamna ca acele mesajel e sunt receptate bine, cel putin de publicurile lor tinta. “Mici de la McDonald’s” e atat de popular incat face cariera pe internet. Nu ma credeti? Faceti o cautare pe Google si vedeti cata reclama este ‘vanduta’ cu ajutorul acestui clip publicitar postat pe o gramada de site-uri. Iar asta nu inseamna nimic altceva decat ca printre noi sunt suficient de multi oameni care se recunosc cu mandrie …”Ia da ma sa vedem exact…Zici ca sunt la varu-miu  in curte…Bine patrunsi, mustar cat trebuie… Fii atent, gustul il face pe mic ma!… Ce e bah, ne grabim?” Asta ar fi al treilea nivel.
Cat de disperat/nepasator este cel care comunica! La un moment dat ar trebui ca cel care initiaza o campanie de comunicare sa se intrebe cam ce efect are campania lui la un nivel mai general, nu doar la nivelul publicului tinta al acelei campanii. De exemplu McDonald, care la nivel mondial a inceput sa isi modifice usor usor imaginea, ar trebui sa se intrebe cam ce parere are intreg poporul roman despre faptul ca este personificat printr-un sofer obraznic care ii fura sandvisul ajutorului sau dar care nu e in stare sa-si friga proprii sai mici, ii evoca cu mare placere pe cei ai ‘varului’… UniCredit Tiriac ar trebui sa-si faca un serios examen de constiinta referitor la cum adica sa-i dai cuiva bani cu credit daca acea persoana se gandea serios sa amane nasterea sau bacalaureatul copilului sau… Oare cata vreme vor mai accepta clientii Bancii Transilvania sa fie leganati de ‘zanul din poveste’?… Sau poate ca aici vorbim deja despre deontologia caselor de publicitate care ar trebui sa atraga atentia clientilor lor asupra acestor ‘amanunte’? Or fi si ‘publicitarii’ atat de disperati dupa comenzi incat nu le mai pasa nici lor de nimic?

Sa fie oare o explicatie mult, mult mai simpla? ‘Ei’ ne iau pe noi de prosti iar noua nu ne pasa pentru ca si noi ii luam pe ‘ei’ tot de prosti? Iar acesti ‘ei’ suntem de fapt tot ‘noi’? In functie de partea oglinzii pe care ne aflam la un moment dat?