Cica puscariile romanesti sunt pline de telefoane mobile.
Detinutii posteaza filmulete pe Youtube sau fac tot felul de excrocherii, fiecare dupa cum il duce mintea. Si nu, chestia cu excrocheriile nu e un caz izolat, nu doar la Colibasi se intampla asta ci si la Giurgiu sau la Bacau.

Cum ajung telefoanele mobile in puscarii sau in aresturile politiei? Simplu. Duse de oameni, contracost bineinteles. De politisti, de preoti … Si se pare ca cel putin o parte din aceasta activitate este ‘centralizata’…
Bineinteles ca situatia trebuia sa primeasca si o reactie. Mai intai una de natura ‘statistica’: fenomenul a fost studiat ca amploare si ca dinamica, 10 000 de telefoane confiscate in puscarii tot anul trecut si 8500 pana la 1octombrie anul acesta.

Si atunci ce facem? Recalificam personalul din puscarii? Ii invatam cum sa reziste tentatiilor atunci cand sunt abordati de ‘apartinatorii’ care ofera cate 250 de euro pentru fiecare telefon transportat ‘inauntru’? Cam complicat… Nu mai bine rezolvam problema cu o masinarie? Nu? Totul a inceput de la niste ‘dispozitive’ – telefoanele mobile, rezolvam problema tot cu un dispozitiv – de bruiaj de data asta!

Si uite asa viata noastra este controlata din ce in ce mai mult cu ajutorul aparatelor: ajungem la puscarie nu pentru ce facem ci pentru ca vorbim ce nu trebuie la telefon, o data acolo in loc sa ne potolim continuam activitatea infractionala cu ajutorul acelorasi aparate si nici macar statul nu e in stare sa isi controleze angajatii asa ca pentru a rezolva situatia face apel la alte aparate, la cele de bruiaj de data asta.
Asistam deja la un salt calitativ, daca pana la nivelul asta aparatele erau folosite pentru comunicare – individual, iar fiecare individ avea ocazia sa isi exercite liberul arbitru si sa folosesca comunicarea dupa propriile sale norme etice – de data asta aparatele, cele de bruiaj, vor fi folosite in masa si ‘distructiv’ – nu mai comunica mimeni, nu se mai tine cont de bine si de rau.

Si noi, spectatorii intregului fenomen, dam vina pe ‘aparate’ in loc sa intelegem ca este exclusiv responsabilitatea noastra, a celor care le folosim, sa dam sens moral actiunilor noastre.
Iar unii dintre cei care mai inteleg cate ceva dau vina pe ‘ochiul dracului’: ‘Deh maica, daca a vrut sa faca si el un ban…?!?” De parca banul n-ar fi si el tot un fel de ‘aparat’, tot o ‘unealta’ menita pentru a fi folosita de catre om si nu de a il impinge, unealta pe om, in ispita…

Advertisements