Avand in vedere natura tranzitorie si imperfecta a lumii atitudinea de Gica Contra are citeva dezavantaje:

– Este o pozitie relativa. Nu poate fi chiar impotriva tuturor – ar fi declarat nebun. Asa ca, de obicei, se declara impotriva impotriva curentului dominant in societate sau impotriva personalitatii celei mai marcante a momentului.
– Din aceasta cauza pozitia nu poate fi mentinuta pe termen indefinit. Cineva care militeaza ‘pentru’ ceva are un ‘tel’ valabil pentru intrega viata. Daca e perfectionist va putea lucra la nesfarsit imbunatatindu-si rezultatele iar daca e om normal la un moment dat se va declara satisfacut si se va apuca de sarbatorit.
Gica Contra depinde de tinta lui. Daca aceasta dispare Gica ramana fara scopul vietii. Si unde mai pui ca o disparitie nici macar nu poate fi sarbatorita ca lumea.
– Partea cea mai proasta e latura psihologica a intregii povesti. De obicei atitudinea de Gica Contra este una viscerala, rationalizatoare si nu rationala. Persoanei respective i se pune pata pe ceva si in loc sa isi dea seama ca este pe cale sa cada prada unei pasiuni devoratoare si sa se retraga de pe buza prapastiei se arunca cu capul inainte. Abia dupa aceea incepe sa-si justifice – siesi si celorlalti – actiunile cautand si expunand argumente rationale. Dar hotarirea fusese deja luata. In termeni tehnici aceasta s-ar numi inchiderea disonantei cognitive prin mijloace rationalizatoare.
In conditiile astea disparitia obiectului care a declansat pasiunea este dezastruasa. Dispare ‘le raison d’etre’ a respectivului individ si, in plus, intregul esafodaj de justificari isi dezvaluie – mai ales pentru proprietar, restul incepusera sa se lamureasca de mai demult – precaritatea.
Asta nu insemna, bineinteles, ca nu trebuie sa ne mai opunem lucrurilor/persoanelor cu care nu suntem de acord. Ar fi mult mai bine totusi ca scopul nostru real sa fie rezolvarea unei probleme si nu opozitia de dragul opozitiei.