George Bush, Barack Obama and Donald Trump are going for a job interview with God.

 

It so happens that I’m old enough to remember the original version of this joke…

Bill Clinton, Hillary Clinton, and Al Gore were in an airplane that crashed. In heaven, they found God sitting on the great, white throne. He addressed Al first. “Al, what do you believe in?” Al replied, “Well, I believe I won the election in 2000, but it was your will that I did not serve. I’ve come to understand that now.” God thought for a second and said, “Very good. Come and sit at my left.” God then addressed Bill. “Bill, what do you believe in?” Bill replied, “I believe in forgiveness. I’ve sinned, but I’ve never held a grudge against my fellow man, and I hope no grudges are held against me.” Again, God thought for a second and then said, “You are forgiven, my son. Come and sit at my right.” God then turned to Hillary and asked, “Hillary, what do you believe in?” She replied, “I believe you’re sitting in my chair.

Old enough to remember the political jokes Romanians shared among themselves before Ceausescu, the communist dictator, was toppled during a bloody uprising…

Can’t stop wondering about why so many people continue to make the same mistakes all over the planet…
And how come ordinary people’s initial reaction to arrogance always consists in jokes being thrown at the guy who proudly wears that arrogance!

Advertisements

I keep hearing about this issue and I can’t stop wondering about how parallel to each other are those defending this idea with those denying its merits.

Pro:

-Robots are eating more and more jobs so more and more people will end up hungry.
-AI will make robots so productive that it will be far more efficient to use robots than human workers.
-A decent income is a human right.

Con:

-This is a socialist move, hence it will end up in failure – no other reason offered.

As it is obvious to all, both sides score big.

Yes, including ‘a decent income is a human right’ and ‘all socialist ideas end up in failure’.

Then what are they fighting about?!?

Let me rephrase that.
WHY are they fighting, in the first place?

Because neither listen to what the other has to say… as simple as that…

Let me discuss some of the practicalities involved.

Robots eating up jobs and AI being able to continually increase financial efficiency are so evident that they do not deserve much consideration.

‘All socialist moves ended up in failure’.
We need to define socialism in order to make sense of this sentence.
Mainly because ‘socialism’ is one of the most abused words nowadays, on a par with liberalism. Sometimes they are even considered synonyms…
Well, ‘liberalism’ comes from liberty and  bona fide liberalism is concerned with individual freedom.
Socialism, on the other hand, comes from social. And is concerned with the the workings of the entire society.
The point being that there are two types of socialism. One which is ‘somewhat’ synonym with liberalism – the ‘reverse’ side of liberalism, actually, while the latter is the exact opposite.

I’m not making any sense?

Let me start from the other side.
All forms of socialism which have failed have been excessively centralized forms of government. And it was because of that excessive centralism that they had failed, not because of being ‘socialist’. The evident proof being that the same thing has happened with all right-wing dictatorships, which had used the very same excessively centralized decision making mechanism – the totalitarian government …

Which brings us back to the problem at hand.

For Universal Basic Income to work – or Guaranteed Basic Income, as some insist on calling it, it has to be financed.
Through taxes, right? Which means that those owning the robots would have to be somehow convinced to give up a huge proportion of their profits… Then why bother in the first place…? Why start any businesses, at all?
We’ll have the government run the whole show? Remember what history teaches us about centralized decision making?

So?!?

Well, not all is lost while there’s still hope!

Let me rearrange the arguments.

We not only live in an inherently limited space, with inherently limited resources, but we’ve also finally started to understand our predicament. Which calls for as much efficiency as possible.
Only for a different kind of efficiency than that we’ve accustomed ourselves to.

Until recently, we’ve been trying to get as much money under our belts as possible. Without much regard for anything else.
That’s why we’ve been cutting down secular forests, feeding almost all the fish we’ve been pulling from the oceans to the domestic animals we were raising for their meat, polluting our breathing air, selling our fellow humans which happened to had a different skin color than ours into slavery… As if there was no tomorrow…

Slowly, we’ve started to realize that this won’t work for very much longer.

That no matter whether we’re responsible for the global warming – or if it’s real at all, sooner or later we’ll exhaust the planet.
OK, it is highly plausible that we’ll discover/learn to use new classes of resources.
But this eventuality doesn’t constitute, in any way, a valid reason for us to continue squandering the meager resources we have at our disposal.

Hence the need for increased efficiency.

Only this has to be a different kind of efficiency. The kind that focuses on minimizing waste instead of maximizing profits. The kind that recycles because it makes obvious sense, not because it is cheaper.

Along the same path we’ll discover that it would make a lot of sense to help the less developed nations to catch up with the most advanced ones.
For starters, because the ‘advanced economies’ no longer need cheap workers. They use robots instead.
Secondly, because better living people tend to have less children than those struggling to survive. And we’ve already agreed about the planet being rather limited…

Nothing too fancy… until now, right?

Well, the next item will be trickier..

Remember that Ford had raised dramatically the wages he paid to his workers?
With tremendous results?

OK, his reasons were not the ones, generally but erroneously, attributed to him.
He didn’t do it to ‘encourage’ his workers to buy cars from him… or because of philanthropy…

Actually, it was the turnover of his staff.

At the time, workers could count on about $2.25 per day, for which they worked nine-hour shifts. It was pretty good money in those days, but the toll was too much for many to bear. Ford’s turnover rate was very high. In 1913, Ford hired more than 52,000 men to keep a workforce of only 14,000. New workers required a costly break-in period, making matters worse for the company. Also, some men simply walked away from the line to quit and look for a job elsewhere. Then the line stopped and production of cars halted. The increased cost and delayed production kept Ford from selling his cars at the low price he wanted. Drastic measures were necessary if he was to keep up this production.”

But, whatever Ford’s reasons were, the long term results have been abundantly clear.
Nowadays people who build cars are being paid well enough to afford buying the same kind of cars they are building. At least in the advanced economies…

What happened was that Ford, in order to keep the assembly line going, paid his workers as much as he afforded to. With spectacular results.
While nowadays most employers tend to ‘compensate’ their employees with as little as possible. Which makes perfect economic sense… doesn’t it?

The same economic sense which used to drive us into “cutting down secular forests, feeding almost all the fish we’ve been able to pull from the oceans to the domestic animals we were raising for their meat, polluting our breathing air, selling our fellow humans which happened to had a different skin color than ours into slavery… As if there was no tomorrow…”

See what I mean?
Instead of attempting to mandate a ‘Guaranteed Basic Income’, calculated by the central government and financed through forcefully levied taxes, how about paying our employees as much as we can afford instead of as little as we possibly can?
Not only that this is would be a considerably shorter way to get more people out of poverty than any scheme concocted by any government, it would also have the same snow-ball effect as Ford’s wage increase had.

Economists describe this as Rostow’s ‘take off effect’.

 

For attaining adequate finance for take off it is necessary that:

(a) The community’s surplus over consumption does not flow into the hands of those who will utilize it by hoarding, luxury consumption or low productivity investment out-lays;

(b) Institution for providing cheap and adequate working capital be developed;

(c) One or more sectors of the economy must grow rapidly and the entrepreneurs in these sectors must plough back a substantial portion of their profits to productive investment; and

(d) Foreign capital can profitably be utilized for building up social and economic overheads.”

 

Obviously, any attempt to instate a guaranteed basic income, (except for those too young, too old or otherwise un-able to pull their weight, of course) would grind any ‘take-off’ to a stand-still.

I'm not a racist

And you know what?

I believe him!

‘Cause racism is much more than meets the eye at first glance…

Dictionaries teach us that a racist is “a person who shows or feels discrimination or prejudice against people of other races, or who believes that a particular race is superior to another.
But there’s a problem with this definition.
When was the last time when you’ve met a self proclaimed ‘racist’?

‘Racist’ is label. Affixed by others, on people they do not agree with.

Meanwhile, those who entertain, or just display, such sentiments see, or just describe, themselves as ‘defenders of their own kin’.
As ‘fighters for justice’ while those belonging to ‘the other side’ see them as villainous oppressors.

In fact, there are two kind of ‘racists’. The bona fide and the con-artists. Oftentimes both inhabiting the same persona….
The bona fide are ‘somewhat scared’ about what’s going on around them and in dire need of social support – the reason for them huddling together with like-minded people while giving up a sizeable portion of their free will/intellectual autonomy.
The con-artists are those who mimic the fears experienced by the bona-fide in order to gain control over them. Or to otherwise exploit the situation. Oftentimes the con-artists interpret their roles with so much passion that they end up convincing themselves…

Donald Trump is neither.

He has convinced himself that he is so above everything and everybody that nothing will ever hurt him.
He’s not afraid of anything. He cannot, ever, be a bona-fide racist.

Neither is he a ‘fake’ one. He’s simply too smart for that. He actually knows that pretending such things would be bad for business.

Then why did he say something so awful?

It was a Freudian slip…

Back in the 1980s, psychologist Daniel Wegner suggested that the very system which aims to prevent Freudian slips may be to blame. According to his theory, subconscious processes are continuously scouring our thoughts to keep our innermost desires locked away. When such a thought occurs, instead of remaining quiet – ironically – the thought may be announced to the conscious brain, causing you to think it.

Then it’s only a matter of time before the truth slips out. “When we’re thinking about something we’re priming the relevant words, they’re being prepared to be spoken in case we need them,” says Motley. With so many options, the word we end up choosing can be revealing.

s---house

“$hithouse, not $hithole”

Spoken words have three dimensions.

Their ‘intrinsic’ meaning, the context where the speaker ‘introduces’ them and the manner in which they are received by those who hear them.

Evaluating ‘words’ along these three dimensions offers us the opportunity to gouge not only what the speaker wanted to say but also his general attitude towards the subject/audience and what the audience feels about the whole thing.

‘I could shoot someone!’

US Republican frontrunner Donald Trump is so confident in his support base that he said he could stand on New York’s Fifth Avenue “and shoot somebody” and still not lose voters.

Donald Trump is just trying to build up the audience for Thursday’s debate, for which we thank him,” said a Fox News spokesman.

‘I tried to get that house!’

I wanted to get that house to build a building that would have employed tremendous numbers of people. But when the woman didn’t want to sell, ultimately I said forget about it.”

Well… not exactly…
First of all, he wasn’t trying to build anything bigger than a parking lot.
Secondly, he didn’t say anything like ‘forget about it’. He had been taken to court by the owner of the building – a widowed lady in her 70’s, where he was told by the judge that eminent domain was not intended for that kind of situations.

Despite these two incidents he had been nominated by the Republican National Convention to run for US President in 2016.

That bad was the Republican’s need to win those elections.

‘Grab them by the pussy!’

I better use some Tic Tacs just in case I start kissing her. You know I’m automatically attracted to beautiful – I just start kissing them. It’s like a magnet. Just kiss. I don’t even wait. And when you’re a star they let you do it. You can do anything.

(Billy) Bush: Whatever you want.

Trump: Grab them by the p****. You can do anything.

Trump later brushed aside this incident as “locker room banter” while his “former campaign manager Corey Lewandowski told CNN that the American people would appreciate that Mr Trump “talked from the heart. We’re electing a leader, not a sunday school teacher”“.

Eventually, enough of the ‘American People’ obliged for ‘the Donald’ to become the 45th President of the US.
Proving:
1. How desperate those Americans  were to elect a Republican to the White House and
2. How despondent the rest of the American People were at the thought of Hillary Clinton manning the office where her husband had ‘not had sex with that woman’.

‘Sh- – hole.’

“Why are we having all these people from shithole countries come here?” Trump said, after being presented with a proposal to restore protections for immigrants from those countries as part of a bipartisan immigration deal.

“Certain Washington politicians choose to fight for foreign countries, but President Trump will always fight for the American people,” said Raj Shah, a White House spokesman. “Like other nations that have merit-based immigration, President Trump is fighting for permanent solutions that make our country stronger by welcoming those who can contribute to our society, grow our economy and assimilate into our great nation.”“Certain Washington politicians choose to fight for foreign countries, but President Trump will always fight for the American people,” said Raj Shah, a White House spokesman. “Like other nations that have merit-based immigration, President Trump is fighting for permanent solutions that make our country stronger by welcoming those who can contribute to our society, grow our economy and assimilate into our great nation.”

The difference being that this was President Trump speaking, not the candidate…

Yet while a biased media hyperventilating is no virtue, Trump’s great flaw is that he keeps giving them ammunition. One minute he’s riding high, the next he’s running for his life.

The “s—hole” storm is a perfect case in point.

Still basking in the afterglow of getting tax reform passed, Trump confidently convened a bipartisan group of congressional members for a televised meeting Wednesday on the “Dreamers” and related ­immigration issues.

The president presided in such CEO fashion that even CNN — yes, CNN — declared the meeting remarkable and Trump’s leadership commendable.

The next day, the president boasted about the compliments — and then acted as if he were ­beloved from sea to shining sea. At a follow-up meeting, he unleashed the furies with his derogatory ­remarks.

Did he forget that Democrats are out for his blood? Didn’t he learn anything from the torrent of White House leaks that bedeviled his early months?

Considering that the last excerpt comes from an article authored by Michael Goodwin and  published by Fox News, is it possible that at least some of Trump’s followers have had enough?
Will he be able to oblige them?

‘I have two leftovers. I call them leftovers. They haven’t been very nice to me. I will beat them. After I beat them I will be so presidential,’ Trump told Fox News Sunday host Chris Wallace, referring to Sen. Ted Cruz and Ohio Gov. John Kasich, the other two GOP candidates in the presidential race.

‘You’re going to be so bored, you’re going to say this is the most boring human being I’ve ever interviewed,’ Trump continued. 

‘I think if I act very presidential I’ll be dull, but that will be fine,’ he added.

Doi copii mici au fost agresați sexual.
Poliția a avut nevoie de două zile pentru a-l identifica pe suspect, folosind imaginile înregistrate de o cameră de supraveghere.
După arestarea acestuia, un polițist, au început disensiunile. Între ministrul de interne și inspectoratul general de poliție precum și între primul ministru si ministrul de interne.

Apoi disensiunile au ajuns și în spațiul virtual.

Un judecător atrage atenția pe FB că pedofilia și agresiunea sexuală față de un minor sunt două lucruri diferite. Prima fiind o stare mentală alterată iar a doua o infracțiune pedepsită de Codul Penal.

Susținătorii ‘familiei tradiționale’ se activează brusc:

„Într-un mesaj postat pe Facebook, judecătorul Cristi Dănileț, cunoscut ca un susținător al homosexualilor, lansează „o dezbatere” aprinsă printre internauți,  în contextul cazului polițistului care a abuzat doi minori, în Drumul Taberei, întrebând „Ce numiți voi pedofil?”. Judecătorul Dănileț spune, răspunzând avalanșei de comentarii la întrebarea sa, că „Termenul „pedofil” nu este unul juridic” și că pedofilia nu ar fi o infracțiune. Judecătorul care spunea la un moment dat că este de acord cu zoofilia, afirmă că diferența între violatori și pedofili este că primii comit o infracțiune, așa că merg la închisoare, în timp ce ultimii sunt bolnavi psihic, deci trebuie internați.”

Având în vedere gravitatea actului și consecințele oribile asupra victimelor, intensitatea reacției publice este perfect normală. Chiar și confuzia unora dintre cei care își exprimă sentimentele.

„Aș vrea să-l întreb pe dl Danileț așa:”Cum ați reacționa dacă fetita dvoastra ar fi violata de un individ ca asta?” . Ca sa fim seriosi , prea putin conteaza definitia in asemenea cazuri! Chiar nu m-ar interesa ce boala are sau ce dracu e aia pedofilie. Singura grija ar fi sa fie pedepsit, pentru ca altii ca el sa nu mai aiba curaj sa faca ce a facut el. Asa trebuie gandit stimate si distins domn!”

Acum, după ce suspectul a recunoscut faptele, poate că ar fi cazul să ne gândim un pic și la viitor. Nu doar la ‘cum a fost posibil așa ceva’ ci și la ‘ce facem de acum încolo’.

Cel mai important lucru în situații din astea este să reducem cât mai mult confuzia din jurul subiectului.

Adică exact ce încearcă judecătorul să facă.

Să ne explice diferența dintre ‘pedofilie’ – o ‘boală’ – și actele sexuale săvarșite cu un minor – acțiuni aflate sau nu sub influența vre-unor tendințe pedofile.

Partea proastă este că avem parte de multiple straturi de confuzie.

Unele chiar ‘instituționale’.

Codul Penal, ‘răscroit’ intens în ultima vreme, încă nu definește clar ce înseamnă „Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220” (în care se face vorbire despre „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală”).
Nici măcar ultimele propuneri de modificare a Codului Penal nu aduc vre-o lămurire în această privință. Judecătorii sunt nevoiți să se ghideze după „Decizia nr.III din 23 mai 2005” a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Preocuparea judecătorului a cărui postare a generat toată această dispută începe să devină din ce în ce mai legitimă, nu vi se pare?

Dacă tot suntem la capitolul ‘întrebări’, hai să mai pun una.
Cum ați judeca – în robă fiind, nu pe o bancă în parc – acțiunile unui polițist care se urcă într-un lift lângă doi copii mici, îl oprește între etaje și se apucă să-i sărute pe copii și să-i pipăie pe sub haine? Cu sau fără voia lor…

Iată cum sunt descrise, cu o indignare perfect justificată, acțiunile care au dus la postarea de pe contul de FB al judecătorului:

„Frățică, fetița a fost pupată pe gură – nici mă-sa n-o pupă pe gură, pe abdomen, atinsă în zona intimă. Chiar ai pus întrebarea asta? Sigur nu vrei s-o ștergi? Dacă era fiică-ta ce ziceai, mă?”

În condițiile astea, de ‘vid legislativ’, postarea cu pricina capătă valențe de ‘semnal de alarmă’!

Dacă definițiile din Codul Penal nu sunt încă suficient de clare, ce mai contează dacă vre-un psiholog dibaci reușește să determine că un polițist are ceva tendințe de a ‘pupa copiii pe abdomen’?
Sau un profesor? Educator? Medic? Asistent?

Ce facem daca vreunul dintre aceștia este ‘arătat cu degetul’ de către ‘psihologul dibaci’?

Există pe undeva vre-un îndreptar la îndemâna ‘șefilor’? Ce poți face, în calitate de ‘conducător de unitate’, atunci când ți se atrage atenția, de către un psiholog – sau chiar de către colegi – că un subordonat/angajat are ‘tendințe de pedofilie’?
Or fi ceva mențiuni prin Codul Muncii cu privire la situația asta?

Ne mai ‘pieptănăm’ mult?

 

Man as a measure of all things.

Human behavior displayed by extremely egocentric individuals who are over-confident about their own brain power.

Individuals who share this particular combination are convinced that due to their ‘exquisite’ mind, their own understanding of the world is not only absolutely correct but also complete.
Simultaneously, their egocentricity makes them immune to what other people might say about anything.

Consequently, if one of the individuals described above also happens to have a sanguine enough disposition and to live in a ‘permissive’ enough social environment, chances are that he will (at least try to) become an authoritarian figure.

In order to achieve his (natural) goal he will use whatever pretext might be most suitable for the particular social environment in which he happens to live.

– Economic, if there’s a wide enough rift between the haves and the have-nots. Lenin, Mao Tze-Dung, Castro…
– Religious, ethnic or both, if a big enough proportion…

View original post 283 more words

Let me first clear up something.
I’m an engineer. Converted to sociology, indeed, but still an engineer.
So don’t expect any fancy wording or very sophisticated philosophical considerations!

Let’s pretend, for a moment, that we’ve just arrived on this planet. Just ‘you and me’, not ‘us humans’.
Being sent by some alien civilization to see what’s going on here.
Like we, ‘the civilized people’, study the natives still living in the Amazonian forest – minimum contact and so on, no intention what-so-ever to invade the territory or any other-way purposely intervene in the natural evolution of things.

I don’t know about you, but my report would be something like this:

The most interesting aspect of the planet is the manner in which the intelligent inhabitants have evolved.
Those living in a relatively small and isolated corner of the landmass have somehow developed the most consequential culture and then imposed some very important aspects of it on most of the rest.

Even more baffling is the fact that all major religions observed on this planet start from the same tenet.

the golden rule

The only thing which singles out those who had managed to impose their culture on most the rest being that they apply the rule in a ‘pro-active’ manner.
‘Do unto others what you wish others to do unto you’ versus ‘do not do unto others what you don’t like being done unto you’. ‘Normative’ versus ‘preemptive’.

– Why are you so baffled about any of this? The universal law of evolution maintains that things which are not suitable enough for the environment where they happen to exist will eventually disappear… Each culture produces a certain civilization – modifies the environment according to its wishes/as a consequence of its mistakes, and the other cultures have to adapt/evolve to the new situation… nothing new or peculiar here…

– Nothing new, indeed, except for the fact that while most of the cultures on this planet learned to ‘live and let live’ – “do not do unto others…”, while the two most successful ones have adopted the slightly but very consequentially different “do unto others…”, a.k.a. ‘who’s not like us is against us’….

– Is there any explanation for the most aggressive attitude being the most successful one?
Until now, at least… considering that the two cultures which share the ‘do unto others what you wish to be done unto you’ attitude seem to ‘have worked themselves up’ into a rather ‘confrontational situation’… both intra and inter culturally…

– The only putative explanation I can come up with for such a divergent evolution is that Plato, the seminal intellectual figure of the ‘doers’, taught his followers not only that the world is knowable but also that he who has reached a learned state must, forcefully if necessary, lead his peers to the ‘light’ he had found while the ‘significant others’ believe that the learned ones should speak out, at their discretion, only when somebody asks them to.

.

.

– One more thing.
The immediate consequence of Plato’s teachings was that Alexander – an emperor who was tutored by Plato’s eminent student, Aristotle, had conquered most of the then civilized world only to die, untimely, a drunkard’s death… intoxicated by booze, intoxicated by power… who cares?

Nu știți ce-s ăia Krampuși?

Krampus

Niște arătări care vin să strice sărbătorile de iarnă.
Copiilor care n-au fost cuminți, în versiunea modernă, dar nu numai.

Și ce legătură au monștrii ăștia central Europeni cu Plugușorul nostru, obicei cu un caracter pronunțat extracarpatic?

Două chestii.
Ambele fac parte din suita Sărbătorilor de Iarnă.
În al doilea rând, există și la noi un echivalent al Krampuslauf. Mersul cu Ursul. Nu este chiar același lucru – sunt destule deosebiri între culturile central și est Europene, dar pot fi identificate suficient de multe paralele între ele încât să ne gândim la o origine comună.

Și, până la urmă, care e treaba cu sărbătorile astea?
Creștinii sărbătoresc Nașterea Mântuitorului, țăranii marchează reînceputul ciclului agrar, din ‘străfundurile păgâne’ avem referirile la cultul Soarelui…

Primii creștini nu prea aveau treabă cu luna Decembrie. Pe vremea aia sărbătoreau Botezul lui Cristos și ignorau nașterea. „Unii dintre ‘capii bisericii’ se opuneau idei de a sarbători o naștere. Origen (c.185-c.254) susținea în predicile sale că ar fi fost greșit ca Hristos să fi fost onorat in același mod în cae fuseseră onorați Faraon hi Herod. Zilele de naștere erau potrivite doar pentru zeii păgâni”
Alți „capi ai bisericii” aveau alte păreri.
În timp au fost propuse multe zile ‘de naștere’, din 17 Noiembrie până în 20 Mai.

Cert este că prima sărbătorire oficială a Crăciunului a avut loc abia în 336 și a fost organizată de Constantin. Adică de împăratul care a oficializat cultul creștin pe întreg imperiul aflat sub controlul său.
E greu acum, dupa aproape 2000 de ani, să punem degetul pe motivul care l-a convins pe Constantin să facă acest lucru.
E simplu, totuși, să constatăm că în aceiași zi romanii îl sărbătoreau pe Sol Invictus (Soarele Neînvins), obicei preluat, foarte probabil, de la egipteni.

In acest context, devine interesantă observația că „doar un număr relativ mic de culturi au dezvoltat religii centrate pe cultul Soarelui. Egiptenii, Indo-Europenii si Meso-Americanii. ‘Locul comun’ caracteristic tuturor acestor grupuri era nivelul înalt de civilizație urbană și o puternică ideologie bazată pe sacralitatea monarhiei. În toate aceste culturi Soarele este prezentat ca stapânul ambelor lumi, de sus și de jos, pe care le străbate, majestuos, în fiecare zi.

Cultură urbană, rege sacru, ciclu agricol cu faze clare, cam astea ar fi cele trei caracteristici comune împărtașite de culturile care s-au bazat pe religii de sorginte solară.

Să vedem mai întâi cum e cu ‘ciclul agricol cu faze clare’.
Egiptul depindea, în întregime, de Nil. De revărsările Nilului, mai bine spus. Revărsări care aveau loc odată pe an. Și cum singurul lucru observabil de care vechii egipteni puteau lega aceste revărsări era mișcarea aparentă a Soarelui pe cer… iată cultul Soarelui.
Ceva similar s-a întămplat în zonele agricole cu climă temperată. Acolo unde apar diferențe atât de mari de temperatură între vară și iarnă încât trei luni pe an mare parte din vegetație moare sau este încetinită foarte mult. Și unde revenirea Soarelui – după solstițiul de iarnă, 21 decembrie, este sărbătorită cu foarte mare veselie.

Dar de ce era nevoie de un ‘nivel înalt de civilizație urbană’ pentru apariția unei religii solare? Și de ‘sacralitatea monarhiei’?

Păi chiar credeți că e nevoie să li se reamintească țăranilor despre importanța Soarelui? Sau, celor egipteni, despre cât de important era mâlul fertil adus de creșterile anuale ale Nilului?

Cosmogoniile de natură religioasă pun întotdeauna căruța în spatele cailor.
Conform autorilor lor, ‘întreaga fire’ este creația unor ‘agenți originali’, cărora oamenii trebuie să le se ofere dovezi continue de respect pentru ca lumea să rămână așa cum ne-am obișnuit noi să fie.
Asta în timp ce cosmogoniile de natură istorică sugerează că, indiferent de cum s-or fi pornit lucrurile, la un moment dat locuitorii unor anumite ținuturi au început să țeasă diverse mituri cosmogonice. În funcție, bineînțeles, de stadiul de dezvoltare socială în care se aflau la momentul când au început ‘să pună urzeala’. Și care mituri cosmogonice au evoluat odată cu locuitorii respectivi.
Tot așa au evoluat ‘dovezile de respect’ care trebuiau manifestate pentru ca lumea să-și păstreze congruența.

Orice civilizație urbană, și cu atât mai mult una ‘înalt urbană’, depinde în mod esențial de o agricultură funcțională. Chiar dacă locuitorii orașelor au o foarte puternică tendință de a uita chestia asta.
Țăranii vor găsi, aproape întotdeauna, o cale de supraviețuire în eventualitatea dispariției pieței care le consumă produsele. În schimb orășenii vor avea, în mod sigur, niște probleme enorme de fiecare dată atunci când vor dispărea sursele de aprovizionare cu alimente.
Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit tocmai pentru că nu a înțeles chestia asta.
După ce Iulius Cezar a cucerit Egiptul și apoi Galia, romanii – mă rog, conducătorii lor, au crezut că imperiul va dura veșnic. Aveau surse aparent inepuizabile de hrană iar locuitorii Romei păreau dispuși să le apere ‘manu militari’. Și chiar să cucerească altele. Cum s-a întâmplat pe vremea lui Traian.

Numai că prea mult ‘panem et circenses’ pus, în scopuri ‘electorale’, de către ‘aristocrație’ la dispoziția plebei a făcut ca aceasta să se ‘moaie’. Cu alte cuvinte, din dorința de a-și păstra privilegiile, aristocrația urbană și-a tăiat singură craca de sub picioare. Când a fost nevoie de soldați care să apere rutele de aprovizionare cu hrană, plebea a spus „pas”. Nu că nu s-ar fi prezentat la ‘încorporare’… pur și simplu nu a fost în stare, pe câmpul de luptă, să facă față ‘provocărilor’. Greu de descris acum, în amanunt, mecanismul care a dus la dispariția forței militare a imperiului Roman de Apus. Corupția conducătorilor, scârba acumulată în clasa de mijloc, ‘lumpenizarea’ clasei de jos… până la urmă rezultatul contează.
Căile de aprovizionare cu alimente a cetățenilor Romei, nodul gordian al imperiului, au fost întrerupte. Nodul a fost tăiat iar imperiul s-a destrămat extrem de repede. Citadinii de altădată s-au întors, foarte repede, la o existență eminamente rurală. Pentru mai bine de 1000 de ani.

După această rememorare, devine mult mai ușor de înțeles de ce o civilizație urbană, și mai ales una care depinde de o agricultură eminamente ciclică, va avea tendința de a dezvolta o cosmogonie solară. Adică una plină de avertismente dure la adresa conducătorilor, și a ‘beneficiarilor urbani’, cu privire la importanța activităților desfășurate sub ‘imperiul’ Soarelui.

‘Da’ nu crezi că ai cam luat-o razna?
Ai pornit de la plugușor și ai ajuns la cosmogonii… revino la chestiune, stimabile, că ne-ai cam pierdut pe drum…’

Cam asta aveam și eu în program…
Dar nu înainte de a vă atrage atenția că sacralizarea monarhiei nu e o chestie chiar atât de simpla pentru monarhi! Din exterior, ni se pare că beneficiază de condiții ‘regești’. Ceea ce este adevărat, numai că și cerințele ce apasau pe umerii lor au fost foarte dure.
Iar dacă ne uităm cu un pic de atenție, vom descoperi că monarhia a cam disparut din marea majoritate a ariilor acoperite pe vremuri de religiile solare. Mă refer aici la monarhia efectivă, aranjamentul social în care monarhul chiar avea un cuvânt de spus cu privire la mersul lucurilor.

Să revenim la oile noastre. La Plugusor, la Urs, la Krampuși…

Păi care e semnificația Plugușorului? Avem un conducător, ‘bădica Traian’, care face în așa fel încât el și oamenii care îl urmează să aibe ce mânca atunci când ‘omătu-i mare’. În toate variantele Plugușorului este vorba doar despre nevoia ca ordinea firească a Universului să fie păstrată.
Adică despre nevoia de colaborare dintre cei care ‘traiesc de pe urma plugului’. Cei care trag să meargă toți în aceiași direcție iar cei care au coarnele pe mână să-l țină drept și să întoarcă doar la capatul rândului.

Chestia e că Badica Traian nu vorbește, de loc, despre ‘ce s-ar putea întâmpla dacă’.
Pe tot parcursul Plugușorului curge doar lapte și miere. Nici un avertisment, nimic!

Ei bine, aici întervine Mersul cu Ursul.
Și să nu uităm ordinea! Întăi se merge cu Ursul, sau cu varianta mai diluată, Capra, și abia apoi cu Plugușorul.

Mai întâi avertismentul, ce s-ar putea întâmpla dacă ‘forțele răului’ nu ar fi ținute în frău prin colaborarea dintre oameni – de la Ursarul care il controlează pe Urs și până la copii care stau cu gura căscată în uliță.
Și apoi îndemnul. ‘Hai, înapoi la muncă, gata cu atâta sărbătoare. Mai lăsați și pentru la anu’.’

‘Foarte instructiv expozeul tău… dar ai uitat ceva!
Ce rol au Krampușii în toată chestia asta?
Și, din cîte știu eu, central-europenii n-au nimic care să fie echivalent cu Plugușorul nostru…’

Vorbeam mai devreme despre asemănările și deosebirile care există între Europa de Est și cea Centrală.
Coeziunea socială de dincolo de Carpați, și până la Atlantic, este mult mai mare decât cea care există între Carpați și Urali. Acolo pur și simplu nu este nevoie de Plugușor. Oamenii știu și singuri să se apuce de muncă după ce se termină sărbătorile. Și, în același timp, au învățat de mult că fiecare trebuie să-și îndeplinească cu seriozitate sarcinile pentru ca lucrurile să decurgă normal.

Tocmai din acest motiv Krampușii se adresează mai ales copiilor. Nu mai păcălesc pe nimeni altcineva. Chiar și asta funcționează doar în măsura în care părinții nu-și avertizează odraslele asupra ‘înșelătoriei’.

Și uite-așa, într-o parte a lumii, niște avertismente sedimentate în timp au ajuns motiv de amuzament popular – Krampușii, în timp ce în altele, acolo unde sedimentarea a fost răscolită de zvârcolirile istoriei, aceleași avertismente au devenit pretexte pentru cerșetorie.
Adică cetele de ursari fantomă care bântuie deja Bucureștiul, asurzindu-ne cu bătăi de tobă.

Cu Ursu'n Obor

The current President of the United States describes himself as a man always making good use – as a manner of speaking, anyway, of all opportunities he ever identifies.

grab them by the pussy

Erotically as well as financially.

trump eminent domain

“Trump turned to a government agency – the Casino Reinvestment Development Authority (CRDA) – to take Coking’s property. CRDA offered her $250,000 for the property – one-fourth of what another hotel builder had offered her a decade earlier. When she turned that down, the agency went into court to claim her property under eminent domain so that Trump could pave it and put up a parking lot.

Peter Banin and his brother owned another building on the block. A few months after they paid $500,000 to purchase the building for a pawn shop, CRDA offered them $174,000 and told them to leave the property. A Russian immigrant, Banin said: “I knew they could do this in Russia, but not here. I would understand if they needed it for an airport runway, but for a casino?” “

Now, after climbing a new pinnacle of popularity, he has become, himself, a very lucrative opportunity.

donations for coming out

“The Hill reported Friday that Bloom worked with campaign donors and tabloid media outlets to arrange compensation for the alleged victims and a commission for herself, offering to sell their stories. In one case, Bloom reportedly arranged for a donor to pay off one Trump accuser’s mortgage and attempted to score a six-figure payment for another woman. The former ultimately declined to come forward after being offered $750,000, the clients told The Hill.”

The first question which crossed my mind after reading this was:
‘OK, so why would any one bring all this up? What difference does it make if those women get some money for telling their stories? It’s the facts themselves which are really important here, right?

‘But what if?’ was the second one…
What if, after seeding enough ‘oblique doubt’ into people’s minds, facts start to look rather different than at ‘face value’?

I told you so

Remember that XX-th century aphorism, “The best defense is a good offense”?
And the smoke screen tactics pioneered by the military but also very important to those who study the Bible?

“When studying the Bible with teens, the term “smoke screen” refers to a commonly deployed tactic designed to avoid exposure of the heart. Smoke screens, though not unique to teens, are important to understand and overcome.

Each of us have areas in our lives and places in our hearts we do not want exposed. Sometimes we are afraid of what others may feel about us; sometimes we realize these areas in our lives and places in our hearts need to change, but we don’t want to change them or even believe that we can.

Practically, smoke screens are often the emotion we express, the issue we lead with, or the confusion we claim, in order to deflect what is really going on in the heart. When emotions are present, the words that are flowing out of a teenager’s mouth are rarely communicating what is actually driving them.

Getting past a smoke screen takes understanding and the willingness to go deep. It takes understanding and depth to remain calm when our teen is using emotions to derail a conversation that might be getting to the heart of the matter at hand. We learn depth when we are willing to look into our own hearts and be honest about the smoke screens we use.”

Optimistul:

Omul sfințește locul!

Realistul:

Îl poate și împuți…

‘Diateza’ pasiv-fatalistă:

Dacă te amesteci cu tărâța, te mănâncă porcii.

‘Diateza’ activ-fatalistă:

Dacă fraternizezi cu porcii, vei fi nevoit – mai devreme sau mai târziu, să mănânci din același căcat cu ei.

‘Diateza’ activ-moralistă:

Dacă ești nevoit, la un moment dat, să te amesteci printre porci, măcar încearcă să nu adopți chiar toate obiceiurile lor.

Acuma… porcii, de felul lor, sunt niste animale destul de curate.
Cei salbatici fac, într-adevar, ‘băi de noroi’.  O acțiune cât se poate de justificată. Asta este singura metodă pe care o au la dispoziție pentru a scăpa de o parte din paraziții care li se cuibăresc in piele.
Iar cei domestici sunt mizerabili doar dacă cei care îi cresc nu le fac curat în cocină…
Mănâncă din rahat? Își fac nevoile în troacă?
Unii dintre ei, da!
Cei care au ‘ghinion’…
În sălbăticie, porcii mănâncă aproape tot timpul. Umblă de colo colo și ciugulesc tot ce li se pare mai bun.
Cei de prin cocine, mănâncă doar atunci când li se dă câte ceva…

Apropo, ați văzut vreodată cum sunt crescuți porcii?

Sunt, în mare, două situații.

Cel care îi crește se pricepe și îi pasă sau nu prea știe dar nici nu-l doare capul.
NB, vorbim aici despre porcii crescuți ‘în gospodărie’, pentru consum propriu. Nu despre cei ‘fabricați’ în ferme automatizate!

Cei care se pricep – și cărora le pasă de calitatea cărnii pe care urmează să o mănânce, împreună cu familiile lor, sunt atenți ca porcii să aibe aproape tot timpul câte ceva în troacă și apă proaspătă la discreție. În același timp, fac suficient de des curățenie în cocine – de preferință imediat după ce porcul s-a ghiftuit.

Cei care nu se pricep, fac totul pe dos. Aruncă porcilor de mâncare o dată sau cel mult de două ori pe zi. Mult mai mult decât pot aceștia mânca dintr-odată – să le ajungă pe toată ziua.
Iar porcul e un animal foarte inteligent. Care se plictisește groaznic atunci când este închis într-o cocină minusculă. Așa că își caută de joacă.
Dar nu găsește nimic în afară de troacă și de oala cu apă. Nu-i nimic, după ce se satură le transformă pe astea în jucării.
Sunt încă pline de mâncare și de apă? Oi fi spus eu că porcul e un animal foarte inteligent… și este… dar pentru un porc. Nu vă așteptați să aibe noțiuni de igienă… mai ales că are un stomac capabil să digere pământ… Așa că, de plictiseală, porcul se mai urcă în troacă, mai face o nefăcută tocmai pe unde nu trebuie… după care mai și mănâncă de acolo… pentru că i se face foame în funcție de sistemul său digestiv și nu doar atunci când i se năzare crescătorului să-i aducă de mâncare…
Iar genul ăsta de porcari își aduc aminte să facă curat în cocine doar din când în când și de obicei exact înainte de a-i da porcului tainul. Care porc, de foame, face scandal. Așa că îngrijitorul renunță. Fie din prima, fie după ce scoate o lopată, două de mizerie…
După care, dă vina pe porc!

În concluzie, dacă vreți ca porcii voștri personali, de care beneficiați voi înșivă, să fie ‘curați’, puneți mâna și aveți grijă de ei.
Dați-le de mâncare la timp. Suficient de mult încât să ‘aibe din ce să facă osânză’ dar nu atât de mult încât să ajungă să-și bată joc de mâncare.
Coborâți în cocină de câte ori este nevoie și faceti curat. Fără să vă fie frică că vă molipsiți de ceva. Asta se întâmplă doar atunci când vă lăsați porcii să zburde-n rahat.

Spor la treabă.
Și nu uitați că nici Roma nu a fost construită într-o singură zi.

%d bloggers like this: