Liberty is freedom from being constricted, in any way, shape or form. Period.

Liberty is more of an adjective rather than a verb. A situation more than an action.

Liberty can be attached to a space, to an agent or to both.

A free space would be a space where no constriction may occur, whatsoever.
A free agent would be an individual entity outside any constriction, whatsoever.

Mathematically, both definitions are possible.
Philosophically, both definitions are imaginable. By philosophers, of course.

Oscar Hoffman, a Teacher, kept telling us, his students, “For a proposition to be true it is not enough for it to be logically correct. It also has to make ontological sense. For those of you who don’t remember what ontological means, a true proposition must describe something which has to be at least possible”

In the real world, where there is no such thing as absolute freedom, liberty has to be first noticed/invented. And then constantly negotiated.

‘No such thing as absolute freedom?!? But liberty is a (God given) (human) right!!!’

Do you remember what Hoffman had (just) said about things which can exist in practice and things which can exist only in our minds?
Liberty might be a right – for those who enjoy it, but that doesn’t mean that everybody has it. And, even more important, that there is – or ever will be, something even close to absolute liberty.
If you don’t believe me, try to fly off a balcony without any ‘mechanical’ help. Or stop eating for a day or two. The Earth will surely ‘constrict’ you back towards its center and your stomach will certainly constrict itself for lack of food. And both Earth and stomach will constrict you back to reality.

‘OK, so no absolute freedom for individuals. How about ‘free spaces’?’
‘As in spaces where no constriction, whatsoever, may be exercised?’
‘Well, that would be possible. If a space is completely empty… no constriction might be exercised in there, right? On the other hand, as soon as something, anything, populates that space, constrictions start to appear. For instance, since no two things can simultaneously exist in the very same place, the mere existence of a speck of dust in a whole stadium induces the restriction that no other speck of dust may exist in the very same spot. Sounds trivial, true, but this is it… No absolute freedom. Not for individual agents and nor for spaces.’

‘Then why are writing a post about ‘Free market’? Doesn’t make much sense, isn’t it?’

Let me finish with liberty before going any further.
I mentioned earlier that liberty must be first noticed and then negotiated.
You see, right or no right, liberty is, above all, a concept.
We’d first observed that a flying bird is freer that a crawling worm and bam!!! We realized that some of us were freer than the others. Then that freer groups/societies fared better than the more ‘stifled’ ones.
But only where liberty was more or less spread around, not concentrated in one hand. Dictatorships – where all liberty is concentrated at the top, are way more fragile than any democracy. I’ll come back to this.
Now, for the negotiation part.
‘Your freedom to swing your fist ends where my nose begins’. And vice-versa. Only this is rather incomplete.
Let me examine the situation where you are a person who likes to swing your fist. In the air, not with any aggressive intent, of course. So you were swinging your fist, after you had determined, in good faith, that there was no nose close enough to hurt. But what if I am a ‘nosy’ guy? ‘Nosy’ enough to bring my actual nose inside your reach? You having to restrict your swings – or to go somewhere else, isn’t a limitation of your freedom? An absolutely unnatural limitation of your freedom?
Has it become a little clearer? What I mean by negotiation when it comes to individual freedom?

OK, time has come for me to go to market. To the free market!

A market is a place. Obviously, right?
A place where people trade their wares. Because they have noticed that it is easier for each of them to do what each of them do better and then trade the results of their work instead of each of them providing everything for themselves. As in everything each of them needs. Or fancy.

Initially, markets were far from being free. First of all, supply was sorely limited. Transportation means were practically nonexistent so supply varied seasonally and was severely influenced by weather, soil and other similar factors. And, maybe even more importantly, supply was influenced by the sheer will of the most powerful ‘free agent’ who happened to be around. Or, more exactly, supply was heavily influenced by the whims of the most powerful free-agent who happened to be around.
Don’t believe me? Then consider the extreme famine experienced by the Bengalis in 1943. Or by the Romanians during the last years of Ceausescu’s reign.
Slowly, people have learned that freer markets tend to be a lot more stable than the less free. ‘Freer’ markets meaning freer from both exterior and interior limitations. For a market to become free(ish) the participants need to have a big enough pool of resources at their disposal and to be wise enough to organize themselves in a ‘free’ manner.

And what happens when at least one of the two conditions remains unfulfilled?
Time has taught us that while markets tend to be limited in space and that some of the participants tent to impose themselves over the rest there is one dimension where the liberty of the market is very hard to be limited. ‘Liberty’ here meaning that things tend to evolve more in their own terms rather than ‘according to plan’. Or according to anybody’s wishes.

Whenever the available resources dry up, the participants to the market move someplace else. Or die of starvation.
Whenever a market looses too much of its freedom – as in some agent controls too much of what is going on there, the market itself no longer functions properly. Whenever too many of the participants loose their ability to determine their fate/future they slowly become ‘sitting ducks’. Not as much easy to hunt down but actually unable to feed themselves.
And since hunger is the best teacher, they either learn to fight for their freedom or… die of starvation. Pol Pot’s Cambodia would be a good example, even if somewhat extreme. The fall of most communist regimes also makes a compelling case for what I have in mind.
Even more interesting, though, is what had happened to the American Automobile Industry. General Motors and Chrysler Corporation, once the dominant stars of the market – along with Ford, had to be rescued by the government. Quasi monopolistic positions tend to be bad for the monopolists also, not only for the rest of the market. Given enough time, true enough…

Există o foarte mare mirare în spațiul public.

Cum de-a ajuns cineva ca Dăncilă să ocupe scaunul pe care a stat, cu nu foarte mult timp în urmă, Adrian Năstase?

Dintr-una-n alta. Adică dintr-o alegere-n alta. Ca urmare a unei succesiuni de decizii. Unele obligatorii iar altele cât se poate de libere. Dar încă neasumate de cei care le-au făcut.

În decembrie 1989, a explodat mămăliga. Oamenii au ieșit pe stradă, pentru că, efectiv, nu mai puteau sta acasă. Puterea politică a fost preluată de Frontul Salvării Naționale, o organizație para-statală. Pentru că cineva trebuia să țină locul statului comunist ce tocmai fusese dizolvat.

În 6 Februarie 1990, „FSN s-a transformat într-un partid politic, pentru a putea candida la viitoarele alegeri.” În realitate, posibilitatea de a candida a fost doar un pretext. Au transformat structura para-statală într-un partid pentru că așa au vrut ei. Dacă ar fi vrut doar să candideze la alegeri, ar fi înregistrat, ca toți ceilalți, un partid politic. Să nu uităm că între 6 Februarie și 20 Mai statul FSN a organizat alegerile în care candida partidul FSN.

Alegerile organizate de statul FSN au fost câștigate de partidul FSN. 66.31% la Cameră, 76,47% la Senat și 85,07% la Președenție.
Alegerile au fost cât se poate de libere – adică voturile au fost numărate corect, iar oamenii au votat așa cu justificarea că ‘Ei au făcut Revoluția. Doar n-o ia puterea veneticii aștia care „n-au mâncat salam cu soia” !!!’
Sigur se va găsi cineva să-mi spună cineva că același lucru se întâmplă și acum. Partidul aflat la putere este cel care organizează alegerile…

O parte dintre bucureșteni au ales să-și manifeste nemulțumirea față de toate aceste în mijlocul Pieței Universității. Puterea proapăt investită a ales să mulțumească, în mod oficial, minerilor veniți ‘spontan’ să curețe piața de ‘drogați’.

În 1996, la urne, majoritatea a ales să încerce și altceva. Altceva decât ceea ce experimentaseră între 1990 și momentul respectiv.
După care, crezându-se cu sacii-n căruțe, cei mai mulți dintre cei ‘cu spirit liber’ și-au văzut de treabă. Adică de interesul propriu. Lăsând ‘piața liberă’ să acționeze. Așteptându-se ca ea, piața singură, să ‘facă ordine’.
Adică să facă ceea ce ar fi trebuit să facem noi. Ordine în ogradă.
Să transforme o populație debusolată – după 50 de ani de comunism, precedat de 10 ani de dictatura regală/corporatism antonescian, într-o națiune liberă și complet funcțională.
Fiecare dintre ‘orientați’ și-a văzut de treaba lui, lăsându-i pe ceilalți ‘să piară pe limba lor’ – dacă tot nu erau în stare de altceva.

În mod firesc, cei lăsați de izbeliște s-au raliat celui care promitea mai mult.
Și uite-așa Iliescu i-a luat fața lui Vadim Tudor în 2000…

Al doilea (treilea, patrulea….) mandat Ion Ilescu.
Ce poate fi mai definitoriu pentru acea perioadă decât doctoratul făcut cadou de către „Profesorul” Adrian Năstase protejatului său, „Micul Titulescu”?

Și uite-așa am ajuns la momentul ‘despărțirii apelor’. 2004. Românii aveau de ales, la turul doi, între Adrian Năstase și Traian Băsescu.
Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?
Mai țineți minte momentul 1996? Când cei deja ‘woke’ au ales să-și vadă mai degrabă de treaba lor, înainte de a scoate căruța la drumul mare?

După care a urmat cea mai uluitoare succesiune de trei decizii colective din istoria noastră recentă.
Băsescu își dăduse, treptat, arama pe față. Cu toate astea, a fost confirmat în funcție de trei ori. 2007, 2010 și 2012.

În iarna lui 2012, PDL – jumătatea rebelă a fostului FSN, a pierdut alegerile în fața unei coaliții formate din jumătatea Iliesceană a FSN-ului și Partidul Național Liberal. Ce mai contează că această alianță s-a prăbușit foarte repede…

2015 părea să fi marcat un nou punct de inflexiune. Tragedia de la Colectiv a provocat exprimarea nemulțumirii care mustea pe tot locul. Drept pentru care au ieșit în stradă suficient de mulți oameni încât să determine demisia guvernului Ponta.
Iar România a asistat la repetarea momentului 1996.
Crezând că au scăpat de ceea ce va fi cunoscut ulterior sub numele de ‘Ciuma Roșie’, wokii s-au întors la treburile lor. Lăsându-l pe Cioloș să se descurce de unul singur.

Să mai mirăm de rezultele din 2016?
De succesiunea de prim miniștri propulsați de PSD pe prima scenă?
Grindeanu, Tudose, Dăncilă?
Nu atât de persoanele în sine cât de modul de funcționare a partidului? Cât și de (lipsa) de reacție eficientă a organismului social?

‘Ce reacție visezi, mă? Ești copil? Când tot ce-și dorește ‘alternativa’ este să ‘dea drumul hățurilor’? Să ‘elibereze’ ‘capitalismul sălbatic’?’

Ce-or fi înțelegând adepții neo-liberalismului din toată chestia asta… rămâne de văzut.
Cum își propun ei să susțină ‘sectorul privat’ în condițiile în care nu-i interesează calificarea muncitorilor și nici starea lor de sănătate….? Cum o funcționa piața – chiar eliberată de actualele disfuncționalitați, atâta vreme cât majoritatea ‘consumatorilor’ rămân săraci, analfabeți și bolnavi…?

Să revenim la ‘incest’.
Practicat pe scară largă în Egiptul Antic și în Persia. Precum și, într-o formă mai atenuată, de către cea mai influentă familie din Europa Medievală.
Cu ce rezultate? Dinastiile Egiptului Antic s-au succedat relativ repede – mai ales ca statele din jur n-au reprezentat, până târziu, vre-un pericol real. Și nu cred ca este nevoie să vă aduc aminte despre consecințele dinastice și sociale ale aberațiilor genetice produse de cosangvinizarea conducătorilor imperiali din Spania Habsburgică și din Rusia Țaristă!

Dar ce legătură este între incest/cosangvinizare și transformarea PSD-ului din formațiune para-statală în partid politic?!?

Păi care este esența incestului?
Săvârșirea deliberată a unui act contra naturii. Act prin intermediul căruia membrii unui grup încearcă să pastreze pentru ei constrolul asupra unor privilegii, nu?
Justificarea fiind ‘noi suntem deasupra naturii/firescului’. Și ‘mai dă-i dracului pe restu’!
Iar cel mai trist este ca nu văd nici o diferență de substanță între atitudinea asta și crezul neo-liberal. Ceea ce explică și incapacitatea funciara a celor care se revendică de la fiecare dintre aceste doua curente de a se respecta cu adevărat între ei.
Și mai ales de a colabora. În interesul lor reciproc.
Cele două grupuri se comportă ca două săbii care se bat între ele pentru a intra în posesia tecii!

Iar cel mai greu de înțeles este apatia cu care tratăm noi, restul, situația.
Când ne vom da odată seama că taberele astea două se bat pe căciula noastră? Și că noi stăm cu capul gol, în ger și soare?
Când o să le arătăm odată clar, cu subiect și predicat, că noi suntem gâsca cu ouă de aur? Și că au doar de pierdut dacă ne fură din tain?

You might have figured out already that I don’t believe yet I find a lot of inspiration in the Bible.

I’d like to discuss today the subject of Eve.
Many people are adamant that she was instrumental in Adam being banished from heaven. That she was conned by the serpent into convincing Adam to commit the first – and most important, sin. Into disobeying God, his Father.
Hence Eve – and all her daughters, are the culprits for us, men, having to ‘toil for our daily food’. Outside of where we have been meant to live, the Paradise…


Then, if Eve was the root of all evil, why had God chosen Virgin Mary – Eve’s granddaughter, as the vessel for his beloved Son? For the instrument of our salvation?

Furthermore, if we treasure virginity – something which only man can spoil, then how come it is Eve – the entire womenfolk, who is considered the origin of sin?

Let’s move forward to the really hard questions.

Eve engaging in conversation with the serpent resulted in both Adam and Eve learning the difference between good and evil. In both Adam and Eve becoming full fledged, self aware human beings.
And what was wrong with that?!?
Becoming conscious was a bad thing? Thinking with our own heads is sinful?

I remember that, as a child, I had always experimented what was verboten. Except for the obvious things, of course.
And used the trick on my own son. Whenever I wanted him to try something, I led him to believe that that thing was dangerous or out of limits. For him, of course.

For a (free) market to function, at all, it needs active economic agents.
Which economic agents need, in their turn, certain amounts of concentrated resources at their disposal. A certain amount of ‘capital’. Regardless of who owns it. Or disposes of it.

In this sense, no matter where each of them finds itself on the individual to socialist spectrum, all societies are ‘capitalist’.

On the other hand, individual capitalists – economic agents, do not need a free market to thrive. The do indeed need a market to sell their products/services, only that market does not have to be free. On the contrary, even.

OK, no monopolistic market has survived for long. And all monopolies have eventually failed. Even those who had grown ‘too big to fail’!

But go and tell this to any of those who happen to be at the helm of a monopoly… be it of economic or political nature …

“Forțele politice extremiste s-au folosit mereu, pentru a ajunge la putere, de paradigma țapului ispășitor, instigându-i pe sfinții ignoranți la ură și asmuțindu-i pe tineri, îndoctrinați cu ideologia urii, ca pe niște haite de câini sălbatici, asupra țapului ispășitor: fasciștii pe evrei;comuniștii pe chiaburii de la sate și burghezo-moșierimea;…”

Vasile Anton Ieșeanu: ”Sfânta ignoranță binecuvântată!

Începe bine, nu? Cum ai putea să nu fii de acord cu el?

Nu pe Viorica, Diaconu sau Paleologu trebuie să-i votăm, ci pe penalul fascist sau comunist, recte acum globalist ( extremele politice sunt la fel de odioase) internaționalistul Dan Barna, sluga securist – corporatistă , personaj sinistru pentru România și români pe scenă politică actuală la fel ca și Johannis- marioneta Bruxelles – Soroș – Washington D C, care-i iubesc pe români și România ca sarea-n ochi.

Voi menționa doar en-passant (am folosit intenționat acest franțuzism sorosist – Bruxelist) inconsistența logicii folosite.
Barna este simultan fascist și comunist – ambele curente într-adevăr ‘globaliste’, iar Soros este descris ca aliat al Washingtonului…

Și totuși!
Site-ul care adăpostește postarea din care am citat poate fi accesat la adresa „”.
Limbajul folosit de autor este cât se poate de ‘vehement’:

„Nu întâmplător liderii USR au participat la majoritatea mitingurilor #rezist sub motivația fariseică a strângerii de semnături „Fără penali la guvernare” , pentru că Participarea și complicitatea cu tinerii #rezist la demonstrațiile stradale fac parte din paradigma ideologiilor extremiste și demonstrează fără tăgadă extremismul criminal al oricărei ideologii, inclusiv a ideologiei Political Correctness și a partidelor propovăduitoare. Și la care pun botul tinerii din aceeași pornire psihomentală romantic-idealistă a schimbării lumii democratice cu o iluzorie lume mai bună – „oameni noi”, cum au pus botul alte generații de tineri spălați pe creier de mașinile de spălat ale propagandei fasciste și comuniste, ideologii care, în esența lor, au făcut din așa zișii oameni noi, tineri eroi criminali căci în numele acestor ideologii absurde care la fel au idealizat o societate utopică cu „oamenii noi” mai bună decât cea democratică, ghidați, ca și acum de același slogan stalinist – cine nu e cu noi e împotriva noastră și trebuie asasinat – au asasinat sute de milioane de oameni. Dacă luăm în calcul gulagurile rusești, lagărele de exterminare naziste și revoluția culturală al lui Mao, peste 180 milioane de oameni după calcule profesorului evreu homosexual Yuval Noah Harari au căzut victime ideologiilor fasciste și comuniste .
Oare cine au pus în aplicare ideologiile criminale al e unor criminali bolnavi ca Hitler, Stalin, Mao Ai ghicit aceeași tefeliștii, adică tinerii frumoși și liberi care în numele ideologiei s-au transformat în criminali- eroi. Cum remarca Marin Preda în excepționalul roman eseu autobiografic -Viața ca o pradă „ucideți, asasinați, în numele ideologiei și al partidului – iau eu asupra mea toate păcatele voastre.” ”

Mesajul final, pe de altă parte, este cât se poate de actual:

în realitatea noastră existențială demagogia ucide.

Să presupunem că suntem niște inocenți căzuți cu hârzobul din cer. Că habar n-avem de cele petrecute pe meleagurile mioritice în ultimele 3 decenii.

Cum traducem dihotomia dintre violența limbajului și scopul declarat al demersului? Cum putem accepta faptul că cel care ne îndeamnă să refuzăm totalitarismul jonglează cu trucuri propagandistice moștenite de la cei pe care îi reneagă?

Cheia cu care vom ieși din încurcătură a fost ascunsă sub ochii noștri.
Intenționat, oare?

Păi care e rolul oricărei operațiuni de propagandă?
Indiferent de semnul ei… propagandă, contrapropagandă…
Nu cumva acela de a semăna presupuneri în mintea celor care ‘știu’ câte ceva? Exact în ‘prelungirea’ lucrurilor presupus a fi știute?

Și care e singura șansă a ‘țintelor’?
Cele convinse că e absolut imposibil să le știi pe toate, evident?

Păi cea mai simplă metodă este să cauți contradicțiile din interiorul spunerilor. Cum ar fi ceea dintre stilul folosit și mesajul ce se dorește a fi transmis.

Un al doilea nivel al analizei se poate baza pe respectul manifestat față de ‘țintă’.
‘Trebuie să folosim acest tip de limbaj pentru că ăsta e singurul pe care sunt în stare să-l priceapă. Vezi care sunt emisiunile de televiziune cu cea mai mare audiență!’

Pâna la urmă, ne-am cam făcut-o cu mâna noastră…
Noi i-am lăsat să ne aducă în halul ăsta!
Nu-și dau seama de nivelul de exasperare la care am ajuns?
Asta e, într-adevăr, vina lor…
Dar noi, cei care până acum am asistat pasivi, n-ar fi cazul să devenim mai elocvenți?
Și să refuzăm, cât se poate de clar, pe cei care ne iau de proști?

Voi încheia cu două citate din înțelepciunea populară.

„Nu e prost cel care cere. Doar cel care dă.”

„Fă ce spune popa, nu ce face popa.”


PS. Demagogia este tot o formă de corupție. A discursului public.

As the only defendant at the Nuremberg Trials to admit to his share of guilt in the crimes of the Third Reich, Speer had been sentenced to twenty years in Berlin’s Spandau jail. He was released in 1966. Some ten years later, the Canadian high school in Lahr, West Germany, which looked after the education of our children, invited Speer to speak to the student body. I was invited to the dinner that concluded the evening. I found it more than a little humorous when Speer was asked bya very confident grade eleven student: “Mr Speer, how could a group of talented people like yourself be convinced to follow a madman like Hitler?”
Speer was quiet for a few seconds, giving the impression he had never been asked the question before. Then he responded, “young lady, probably because we were all trained as engineers!. We were pragmatic to the extreme, and we thought every problem could be solved by an equation or by adjusting the numbers. Not one of us had any education in the humanities – even Hitler fancied himself an architect, in spite of his lack of formal training.

Louis MacKenzie, Soldiers Made Me Look Good.

Well, there’s a small problem here.
While I agree with Speer about the importance of ‘humanities’ I also must notice that Marx had been another example of an individual convinced that the world can be ‘tweaked’ by following a ‘blue print’. He used the term ‘ideology’ instead but… And we cannot say that Marx was stranger to ‘humanities’.

But there’s another observation made by Speer. “We were pragmatic to the extreme”. While their ‘deficient’ education might have made Hitler’s job easier, I’m afraid it was their ‘nearsightedness’ which had been the catalyst.

It was their obsession with their immediate goal – transform the reality according to their own wishes, which had made them blind towards the future consequences of their actions.

It was not ‘humanities’ they lacked but ‘religion’.

“Thou shalt not make unto thee any graven image” is not really about what you pray to as about what you convince yourself about. That the ‘image’ you have developed about your surrounding reality is good enough to be ‘graven’. For ‘future reference’ and for it to be imposed upon others. By force if necessary.

“Asking a bureaucrat for help is like asking an acquaintance to help you move. They don’t feel obliged to help you—but they might, regardless, if you’re sufficiently charming, and they’ve got nothing else they’d rather do.”

John Faithful Hamer

Now, bureaucrats are individual human beings. Seeped/raised in the very same culture/weltanschauung as the rest of us.
If we’re not sure our own acquaintances would help us move, why do we expect a complete stranger to help us? Only because he happens to be a bureaucrat?
On the other hand, if what we need him to do is to fulfill his job – not ‘help us’, simply ‘perform his duty’, then it’s our fault. Our collective fault. Because we’ve allowed the wrong kind of people to climb the bureaucratic ladder.

And because we’ve allowed the wrong kind of weltanschauung to creep upon all of us. Laymen and bureaucrats alike.

People had walked the Earth ever since they had climbed down the tree. Or had been created, whatever scenario each of us prefers. And their walking had resulted in the existence of trails.
After a while, some of them had became more powerful than others. They called themselves ‘kings’, assumed the property of everything in their grasp and built roads. They actually needed them to administer their property… Their private property….
Hence all roads had started as being private. Since everything belonged to the king…
In time, kings learned it was far easier to hire somebody to do their work. To administer their property. From that moment on, the roads had no longer been built by the kings but by their governments. But continued to remain private!
Flash forward to modern times. People have realized – some of them, anyway, that democracies work far better than any authoritarian arrangement. Regardless of the state being organized as a republic or as a constitutional monarchy. But most roads were still being built by the government. ‘His majesty’s government’ – as they still call it in Great Britain or a government “of the people, by the people, for the people”.
In the last half century or so, private roads have made fresh inroads into our lives. Some people have started to build them and others to accept them as the new normal.
Are we headed back to the old normal? Where people had to defend themselves because there was no government to do it? Or didn’t care about the private citizens?

Because of their very nature, centralized systems open up vast areas of opportunity.
For those who bother to identify them, of course.

The internet.
Huge amounts of information only a few clicks away.
Students find it easier to compile their term papers. Or to just click and paste them.
Powerful individuals/organizations have found yet another way to further their interests:

A long-running Papuan separatist movement has flared in recent months, sparking fresh calls for self-rule.
But with access to the region heavily restricted, social media has become a key source for the foreign press.
One expert told the BBC the apparently co-ordinated campaigns were seeking to skew international views of Papua.

The government.
A mechanism put in place by nations to manage the day to day survival of the social mechanism.
The more centralized, the more efficient. At least apparently…
Centralized China is decades away from the more ‘lax’ India. According to certain benchmarks, of course…

Individuals, no matter how smart and or powerful, can achieve only so much when acting alone. That being the reason for people coalescing in nations.
Also for economic ventures. People working in concert are more efficient than individuals toiling on their own. When led by a somebody who is simultaneously smart, charismatic and ‘organizationally skilled’ the results can be utterly fantastic.
A corporation might even become powerful enough to resist government.

The FBI Wanted a Backdoor to the iPhone. Tim Cook Said No.

Only some governments are more determined than others.

Apple drops Hong Kong police-tracking app used by protesters.

How else to explain what’s going on but by remembering that all centralized systems are simultaneously manned and surrounded/watched/accessed by individual people?
Who identify the various opportunities presented by the increasingly centralized structures which bloom around us.
Who use them to further their goals, whichever those might be. Who choose which goals are worth pursuing and which are better abandoned.
Who determine, individually, what decision must be made in each situation.
Who use whatever the power they have at their disposal in such or such manner.
Who allow others to use them in a centralized manner. Or not….

Explainer: How Trump used the U.S. government to chase conspiracy theories

NB. The last example I used can be substituted by countless others. Trump just happens to be ‘on top’ the still most powerful, and looked up to, government on Earth. Furthermore, he had been democratically elected into that position. Hence his actions – and his government’s reactions, illustrate perfectly the situation we find ourselves in.

%d bloggers like this: